Asta mi-a spus o cititoare. Asta mi-a scris o doamnă de mă citeşte şi mi-a rămas pe suflet, în gât, pe buricele degetelor şi am simţit nevoia să o dau mai departe. Fiindcă, da, are mare dreptate. De când devenim mame, ne scoatem inima la aer. O întindem pe tavă şi o lăsam la uscat, la iubit, la dăruit, la simţit. O ridicăm apoi spre cer şi o lăsăm goală, vulnerabilă, în văzul tuturor, să vadă