Aşa că, am preferat să sparg interviul cu Urania Cremene, unul dintre cei mai apreciaţi experți în parenting, pentru a avea timp să digerăm toate informaţiile pe care mi le-a transmis, informaţii care se învârt în jurul aceleiaşi idei, până la urmă: ce putem face bine azi, în etapa în care ne aflăm fiecare dintre noi, ca să ne înţelegem toată viaţa?

Desigur, cum noi ne aflăm la capitolul fraţi, vă las mai jos partea a doua a interviului, unde discutăm despre rivalitatea dintre ei, despre modul în care putem avea o relaţie strânsă cu fiecare, despre pătratul mamă-tată-copil-copil, dar şi despre programul All About Parenting, abecedarul părintelui din România şi nu numai.

Prima parte a interviului se poate citi aici. A doua, mai jos.

1. Dragă Urania, aşa cum probabil vor toţi părinţii, îmi doresc mult ca băieţii mei să se înţeleagă. Cum putem impune limite ferme, dar blânde, astfel încât să nu amplificăm rivalitatea dintre ei?

Hmmm… Cred că s-a consumat multă cerneală ca să se dezbată un subiect atât de sensibil ca rivalitatea dintre frați.

Însă eu cred că, înainte de limite, partea de prevenție este foarte importantă. Aici intră o serie de lucruri din categoria ”Așa nu!”, adică ce să nu facem noi, părinții, ca să nu încurajăm rivalitatea dintre copii.

Mai exact, e crucial să nu îi comparăm pe copii între ei și să nu punem etichete.

Adică nu spunem cuvinte de soiul:

”ești mai mare și trebuie să-l iubești pe fratele tău”, ”uite, fratele tău e mai cuminte, se joacă mai frumos”, ”încearcă și tu să fii mai ordonat, ca fratele tău”, ”hai, lasă de la tine, că ești mai mare”, ”tu ești gălăgiosul familiei, iar fratele tău e artistul liniștit”.

În schimb, subliniem caracteristicile unice ale fiecăruia dintre ei, deci plusăm pe unicitate și transformăm diferențele dintre ei în ”superputeri” care oferă culoare întregii familii:

”ești foarte energic și dai energie și celor din jur”, ”îți place mult să povestești despre lucrurile care te pasionează, așa e?” și tot așa…

    2. Cum putem păstra echilibrul, să avem o relație apropiată cu copiii noştri, dar, în acelaşi timp, să nu îi sufocăm?

Rolul nostru în viața copilului este, în primul rând, să le fim modele, mentori și să înțelegem că ei nu ne aparțin. Misiunea noastră este să îi sprijinim și să-i ghidăm către cea mai bună variantă care pot fi ei în această viață PENTRU EI. 

Iar echilibrul vine de aici: să le oferim și provocări și sprijin în egală măsură, pentru ca ei să ajungă să simtă că pot singuri, că știu să găsească soluții, dar să știe în adâncul lor că orice ar face, orice decizie ar lua pentru ei și orice greșeală ar face, noi suntem acolo să-i sprijinim. 

Să nu-i ferim de eșec, ci să creștem în ei reziliența și puterea să se reinventeze și să se ridice de jos. 

Să nu-i certăm când greșesc, dar să le și explicăm cum pot face altfel, mai bine, data viitoare și astfel să le hrănim stima de sine. 

Să nu le judecăm alegerile, preferințele sau pasiunile, dar să-i ghidăm atunci când simțim că direcția nu este cea mai potrivită. 

Și, nu în ultimul rând, să le fim modele: modele de învățare, modele de gestionare a emoțiilor, modele de curaj pentru a trece peste obstacole și a căuta lecții în tot ce ne înconjoară. Și, poate cel mai important, modele de fericire.

Deci, pentru a crește copii în echilibru, e important să îi lăsăm să exploreze și să învețe, să greșească și să muncească pentru ceea ce își doresc, mai degrabă decât să facem în locul lor sau să-i scutim de suferință. 

    3. Într-o familie, avem trei tipuri de relații: relația părinte-părinte, părinte-copil, dar şi relația frate-frate. În ce măsură se pot influenţa una pe cealaltă?

Familiile sunt un organism extrem de complex. 

Chiar dacă din afară familia pare un tot, un întreg, fiecare membru al familiei are câte un tip de relație cu toți ceilalți membrii ai familiei. Iar fiecare relație în sine e unică, cu mecanismul ei, cu propria ei energie. Tocmai de aceea nu ne gândim la relația cu familia ca la o singură relație, ci ca la o serie de relații individuale, unice. 

Însă e important să avem grijă la capcana în care cei mai mulți părinți cad: pun relația cu copilul înaintea relației cu partenerul de viață sau chiar… relației cu sine. Și se ajunge la dezechilibru, la însingurare sau chiar la epuizare, lucru care, pe termen lung, poate să afecteze fiecare ”micro-relație” din familie. E ca un domino în care piesele încep să cadă una după cealaltă dacă nu e cineva să spună STOP și să restabilească echilibrul. 

Fiecare membru al familiei este la fel de important și fiecare relație trebuie ”lucrată”, întreținută cu la fel de multă grijă, deci să nu confundăm „a avea grijă de copii cu dăruire” cu „ei sunt cei mai importanți din familie”, pentru că apare riscul ca al tău copil să ajungă să fie egocentric, să creadă că e ”buricul pământului” și că toată lumea este acolo ca să-i împlinească lui dorințele (nu nevoile fiziologice sau psihologice).

    4. Cel mai mult îmi e teamă de perioada (pre)adolescenţei, unde de multe ori se produce o ruptură între părinţi şi copii. Care ar fi capitolele din programul tău, All About Parenting (despre care am vorbit aseară), care m-ar ajuta să evit o asemenea ruptură?

Există și o vorbă la noi: ”copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari.” 

Iar eu vin și spun că nu trebuie să fie chiar așa. Dacă lucrezi la cooperare, fără pedepse, și dacă crești un copil cu respect, fără suferință, un copil responsabil și care e conștient de consecințele faptelor sale, mai degrabă decât să facă lucrurile din frică, perioada adolescenței trece așa cum a venit. 

Programul All About Parenting a fost gândit ca un întreg, ca un puzzle în care piesele se leagă. Mai exact, un singur Capitol nu poate funcționa dacă nu are o bază pe care să se așeze. 

Însă vreau să menționez că am creat 4 Capitole din program, 4 din 11, pornind de la cooperare.

De ce? 

Pentru că, din punctul meu de vedere, în afara cooperării nu există echilibru în relații și nu există încredere.

Tocmai pentru că cele mai multe provocări în relația cu copiii aici sunt, în zona de refuzuri, de comportamente negative sau de ”încăpățânare”. Și cele mai multe metode pe care le folosesc părinții atunci când vor să îl facă pe copil să asculte sunt bazate pe pedepse și recompense, adică pe frică sau pe manipulare. 

Ori noi tocmai asta nu ne dorim: un copil și un viitor adolescent care să se teamă de noi, care să nu ne spună ce simte și prin ce trece. 

Iar aceasta este realitatea celor mai multe familii: adolescenți care închid ușa camerei și ușa sufletului pentru că nu se simt înțeleși sau pentru că ceva în ei s-a rupt odată cu folosirea repetată a pedepselor. 

Iată, deci, pornind de la Capitolul 1, Esența cooperării dintre părinți și copii, înveți cum poți înțelege, preveni sau gestiona corect cele mai frecvente refuzuri. 

Capitolul 5 din program este, poate, cel mai dorit de către părinți, orice vârstă ar avea copilul lor, pentru că acolo găsești Cele mai bune metode pentru obținerea cooperării,  fără să mai ajungi la țipete, amenințări, jigniri sau… vinovăție.

Iar apoi, Capitolul 8, Cum previi și cum tratezi comportamentele negative, cu respect și empatie, și Capitolul 9, Disciplina și consecințele, încheie acest cerc al cooperării. Mai exact, înveți cum să pui limite, să aplici consecințe și să ai un copil manierat și echilibrat, fără să mai fie nevoie să apelezi la rușinare, vinovăție sau comparații cu alți copii, lucruri care distrug stima de sine a copilului. 

Desigur, toate celelalte Capitole sunt super valoroase și îți vor oferi o serie de A-ha-uri. De exemplu, în Capitolul 3 din program înveți cu exemple clare cum poți lucra la stima de sine a copilului astfel încât el să crească puternic și echilibrat. În Capitolul 4 înveți cum poți crește un copil responsabil cu corpul lui, camera lui, obiectele personale sau chiar temele lui. 

Am mai creat un Capitol, Capitolul 6, dedicat gestionării problemelor și luarea de decizii, pentru că știm cu toții cât de importante sunt alegerile potrivite la momentul potrivit, mai ales la adolescență… și tot așa. 

Cred că fiecare Capitol în parte este o resursă extraordinară pentru clădirea unui viitor adolescent în care poți să ai încredere și care poate veni la tine cu încredere, orice problemă ar avea. 

Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba, să ajungă adolescenți și adulți echilibrați care stau bine pe picioarele lor, dar care știu că atunci când au nevoie să li se reamintească cât sunt de minunați, noi suntem acolo. 

Și tocmai pentru că îmi doresc acest lucru pentru cât mai multe familii și cât mai multe relații părinte-copil, am demarat și o campanie de comunicare – ”Educă azi, ca să nu vindeci mâine”. 

E o campanie de educare prin care atât eu, cât și colegii mei din echipa All About Parenting, ne dorim să punem la îndemâna părinților în mod gratuit instrumentele necesare pentru a ajunge la o relație puternică cu ai lor copii, o relație bazată pe cooperare și respect reciproc, fără pedepse și suferință care poate duce mai apoi  la răni emoționale greu de vindecat.  

Educă azi, ca să nu vindeci mâine!

       5. Ştiu că am mai pus o dată această întrebare, în prima parte, dar o reiau, pentru cei cărora le-a scăpat: ce putem face bine ACUM, în orice etapă în care ne-am afla, ca să ne înțelegem toată viața? (trei lucruri)

DESPRE ALL ABOUT PARENTING

Urania Cremene este mamă, expert în parenting și autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară și unica metodologie de parenting din lume care are la bază ultimele cercetări în știința motivației (ex. Teoria Autodeterminării), preluate direct de la unele din cele mai mari universități din lume.

Este o metodologie de parenting care unește sute de cărți de parenting, zeci de articole, cursuri și seminarii despre relația dintre părinți și copii. E ca și cum ai avea toate acestea într-un singur loc, într-o aplicație de pe telefonul tău de unde să le poți urmări cât mai ușor.

All About Parenting e un program pentru părinți cu copii de toate vârstele, de la 0 la 18 ani și răspunde la problemele specifice fiecărei vârste, de la refuzul de a dormi în patul lui, refuzul de a mânca și până la responsabilitatea de a-și face curat în cameră sau chiar și la probleme de soiul „Mami, m-a părăsit Răzvan”.

Conține 11 Capitole, 305 episoade, având o durată totală de 31h și 24 min.

Îți ia aproximativ 15 minute să vizualizezi câte un episod și o poți face foarte ușor, direct din aplicație.

În plus, pe lângă programul online, primești unul dintre cele mai fabuloase instrumente, Agenda de Parenting, în care îți poți nota idei pe care să le reții sau poți face exerciții practice pornind de la provocările pe care le ai tu în relația cu copilul tău.

Până acum 15.100  de părinți au ales să învețe cu All About Parenting.

Poți face și tu asta începând de acum, pentru că o parte din tehnicile din All About Parenting sunt incluse în webinariile gratuite pe care Urania Cremene și trainerii din echipa All About Parenting le susțin online în fiecare zi.

Până acum, 290.000 de părinți au participat la webinariile All About Parenting.

Și poți participa și tu dacă dai click AICI și rezervi un loc gratuit la seminar.

***

Mulţumesc Uraniei pentru interviu, iar pe voi sper că v-a ajutat aşa cum m-a ajutat pe mine

Poză deschidere: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul „E crucial să nu îi comparăm pe copii între ei și să nu punem etichete” (Interviu, Urania Cremene, partea a II-a, p) apare prima dată în Bebelonia.ro.

Ştiu că nu vom mai fi ca acum. Ştiu că eu nu o să mai fiu omul prim de consolare. Că eu nu o să le mai ştiu secretele, gândurile, că nu o să mai primesc îmbrățişări la ordinea zilei. Deja, la puiul mare, se vede puțin. Când se joacă, iar eu vreau să îl pup, din senin, să îl iubesc în secunda în care îmi spune inima, el mă împinge. Abia după ce termină joaca, abia după ce maşinuța lui parcurge toată mobila, mă ia de gât. Mă mulțumesc şi cu atât. O mică, mică strânsoare de o clipă şi îmi e de ajuns.

Dar îmi e teamă că ne vom înstrăina. Mă puteți condamna? Simt frica asta în gât, ca un bolovan. Înghit şi e tot acolo. 

Şi cred că frica mi-a apărut de când sunt mamă de doi. 

De când nu am mai putut să mă împart între ei în mod egal, de când nu am mai putut fi acolo mereu pentru cel mare când mă strigă. De când petrece mai mult timp cu tatăl, bunicii, prietenii. Mai mult decât cu mine.

Ştiu că nu vom mai fi ca acum şi mai ştiu că pentru ei va fi mai uşor decât îmi va fi mie. Dar mai ştiu că vreau să fiu un părinte echilibrat. Un părinte care nu ar vrea să le paseze copiilor fricile de-i trec prin corp. 

Şi ce pot să fac? Ce pot să fac să nu ne îndepărtăm? Să ştie că pot veni la mama lor oricând?

Ce ştiu eu mai bine. Să mă documentez şi să încerc să rezolv problema din faşă. 

Aşa că, am stat de vorbă cu nimeni alta decât Urania Cremene, unul dintre cei mai apreciaţi experți în parenting, care a studiat psihologia copiilor de mai bine de zece ani şi a fondat programul All About Parenting, abecedarul părintelui din România şi nu numai. De asemenea, a lansat şi campania Educă azi ca să nu vindeci mâine.

Mi se pare important să încep de acum. Să le inspir că sunt şi voi fi mereu şi mereu acolo, chiar dacă, în viața noastră, apar şi vor apărea schimbări.

Aşa cum s-a întâmplat cu naşterea unui frățior.

INTERVIU CU URANIA CREMENE, autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară

1. Dragă Urania, „ai apărut” în viața mea chiar când copilul meu mare, pentru care, până acum, eram omniprezentă, a început să îl prefere pe tatăl lui. La joacă, la somn, la mers la grădiniță, la citit, aproape la tot. Sigur, este minunat, firesc, sănătos, mai ales că eu stau cu cel mic. Iar soțul meu jubilează. Dar cum pot să mă asigur că nu se va îndepărta de mine într-atât încât să ne pierdem conexiunea?

Într-adevăr, pentru cele mai multe familii, venirea pe lume a unui nou membru, frate sau soră, aduce cu sine schimbări. Uneori în bine, alteori… mai puțin în bine. 

Multe familii mi-au povestit că relația lor, ca dinamică de familie, ca energie, fie s-a răcit, chiar dacă au încercat să facă lucrurile ”ca la carte”, fie s-a sudat, s-au apropiat unii de alții și lucrurile au venit natural. 

Iar aici apar o serie de frici pe care le au părinții, și mă refer în special la mame: frica de a nu putea să iubească ambii copii la fel, frica de a nu face diferențe între frați sau frica de a nu se înstrăina de unul sau altul dintre copii, de regulă de cel mai mare, pentru care nu mai au atât de mult timp și atenție exclusivă. 

Dar știi ce? 

Răcirea relației cu copilul mai mare, întâiul născut, nu este ceva ce ”trebuie” să se întâmple după ce a venit al doilea copilaș pe lume. Pentru că da, e greu să ai mai mult decât un copil și să simți că ești mereu în echilibru, însă nu e greu să îi iubești la fel de tare pe amândoi.

Și cred că și tu simți cum îți bate inima a îndrăgostire atunci când săruți fruntea fiecăruia dintre ei sau când le săruți obrăjorii pufoși și calzi dimineața. Cum ți se face dor de ei, în egală măsură, atunci când nu le ești aproape.

Tocmai de aceea, ce poți face tu este să-l asiguri pe fratele mai mare că venirea pe lume a celui mic nu ia din iubirea lui, că e izvor nesecat. Că îi iubești pe amândoi la fel de tare, dar diferit. 

Să-i explici că fiecare om vine pe lume cu propria lui rezervă de iubire și că ea nu se termină și nu se împarte. Că în inima ta există un ”cufăr” în care e iubirea pentru el, un alt ”cufăr” în care există iubirea pentru fratele lui, și un altul în care e iubirea pentru tati, bunica sau prietena ta cea mai bună. Și că ele sunt separate și nimeni nu ia din iubirea ta pentru celălalt. Fiecare are rezerva lui nesecată de iubire.

Apoi, nu uita: copiii măsoară iubirea noastră în timp. Își ”traduc” iubirea în timpul pe care îl petrecem cu ei.

Nu în numărul de jucării, nici de episoade de desene animate în plus sau biciclete. 

Copiii au nevoie de prezența părintelui, de timp 1 la 1, de joacă sinceră și de ascultare.

Mai exact, poți să îți propui în mod conștient să petreci timp zilnic cu cel mare, doar voi doi. Să faceți împreună acele lucruri care îi fac lui plăcere și să-l asculți când îți povestește despre lumea lui, pasiunile și personajele lui preferate. 

Ascultă fără să judeci. 

Doar fii Prezentă 100%, fără distrageri. Astfel poți să-i arăți că el e important pentru tine, că îl vezi și că pentru tine timpul cu el este valoros. Poți chiar să-i spui asta în cuvinte: ”Îmi place să petrec timp cu tine. Mă face fericită să mă joc cu tine acum!”

2. Un bebeluş poate fi un punct de cotitură pentru frații mai mari, care pot trece prin diferite etape, de la tantrumuri la îndepărtare şi deconectare de părinți. Dacă şi când se întâmplă să ne deconectăm, să nu ne mai înțelegem cum obişnuiam, ce putem face? Care sunt cele mai bune şi sigure modalități de reconectare?

Da, un copil care primește un frate sau o soră se simte puțin dat la o parte. Fie că ne place, fie că nu, în sufletul celui mai mare pot apărea fie frica, fie gelozia sau se poate simți „înlocuit”. Mai exact, dacă înainte el era centrul atenției voastre și a celor care vă călcau pragul, acum bebelușul devine centrul de interes. Toți cei din jur vor să îl țină în brațe, să-l privească, să se joace cu el. Iar asta poate aduce cu sine durere pentru copilul mai mare. 

Așa că e important să rămâi tu conectată la nevoile copilului, în primul rând. Pentru ca să existe conectare între voi, trebuie să îl ajuți să înțeleagă că este văzut, că este în continuare la fel de important pentru voi, că este iubit și valorizat, chiar dacă acum mai există încă un copilaș în familie și atenția celor din jur este împărțită. 

Ce poți să faci este să îl readuci în ”centrul atenției” ori de câte ori simți că e dat la o parte. Dacă, de exemplu, cineva vine să vă felicite pentru minunea cea mică, ia-l pe cel mare de mânuță și subliniază și rolul lui important: faptul că e un frate mai mare grozav și iubitor, că sunteți recunoscători pentru ajutorul lui și pentru că e atât de înțelegător.

Apoi, cum spuneam și mai sus, e important să îi oferi timp numai cu tine. De fapt, fiecare dintre părinți să petreacă timp 1 la 1 cu fiecare dintre copii. Chiar dacă ”rezerva” de iubire sau conectare pare să se umple cu atenție și afecțiune de la ceilalți adulți, tata, bunica sau educatoarea, e important, pe termen lung, să-ți faci timp zilnic pentru copilul mai mare. Reamintește-i ori de câte ori e nevoie că ești acolo și că îl iubești necondiționat.

3. Cum putem să îl ajutăm pe fratele mai mare să îl accepte mai uşor pe fratele mai mic?

Din dorința de a-i face pe copii să se accepte, să se iubească, părinții tind să crească foarte tare așteptările. Mai exact, să contureze o realitate aproape de basm despre cum va fi viața cu un frățior sau surioară. Astfel că, atunci când apare noul suflet în familie, copilul mai mare se așteaptă să aibă un partener de joacă, de povestit sau de plimbări. Ori… nu e chiar așa. 

În primul rând, e important să împărtășim copiilor cât mai mult din realitate.

Să le explicăm că un bebeluș are nevoie de mai multă atenție, că nu se descurcă singur la început și că e important ca adulții să îi poarte de grijă până e suficient de mare să se descurce singur.

În al doilea rând, să îl ajutăm pe fratele mai mare să înțeleagă că doar timpul nostru, al părinților, se va împărți între ei, între copii, dar că iubirea pentru fiecare în parte rămâne la fel de mare și la fel de puternică. 

Mai exact, și voi repeta acest lucru, e important ca mesajul ”Iubirea pentru tine nu se împarte, ci este mereu acolo, mereu mai puternică!” să ajungă la urechiușele primului născut ori de câte ori este nevoie. 

Sigur, dacă e puțin mai mic, poate e puțin mai dificil să înțeleagă tot ce spunem, însă e important să repetăm aceste lucruri cât mai pe înțelesul lui. 

Și, până se așează cuvintele în mintea și sufletul lui, să îi oferim… timpul și Prezența noastră.

4. Ce putem face ca frații mai mari să nu se simtă dați la o parte? 

Pe lângă acele lucruri pe care le-am enumerat mai sus, cele legate de conectare și reasigurarea că este în continuare la fel de iubit și la fel de important, mai există o serie de lucruri pe care le putem face pentru a-l ajuta pe fratele mai mare să nu se simtă dat la o parte. 

În primul rând, atât cât permite vârsta, puteți să-l implicați în responsabilitățile familiei. Adică să îi ceri să vă ajute cu lucruri mici, ca pusul mesei, udatul florilor sau hrănitul pisicii, dacă e cazul. Orice lucru care îi oferă ocazia să se simtă de ajutor îi dă șansa să își hrănească stima de sine și să-i întărească sentimentul de apartenență la familie, să simtă că face parte dintr-un TOT în care rolul lui este important. 

Apoi, îl puteți implica în îngrijirea bebelușului și să apreciați când face asta, să-i mulțumiți și să subliniați că rolul lui de frate mai mare este foarte important.

Un lucru esențial pe care nu l-am enumerat până acum este să îi validați sentimentele atunci când ele apar, mai ales pe cele ”negative” ca furia, gelozia sau teama de a nu fi dat la o parte. Cei mai mulți dintre copii nici nu știu să o verbalizeze, dar o arată prin comportamente negative de soiul geloziei sau atunci când, de exemplu, îl lovesc cu jucării pe bebeluș. 

Empatia este foarte importantă, deci folosim cuvinte ca ”Văd că ești furios acum pentru că voiai și tu în brațe la mami…” sau  ”Înțeleg că te-ai supărat că nu am putut să mă joc cu mașinuțele cât îl hrăneam pe fratele tău… Știu că te simți trist puțin și că ai vrea să vin la tine pe covor să ne jucăm.”

Nu certăm, nu judecăm și nu pedepsim nicidecum astfel de sentimente. Cu cât sufocăm sau ascundem sub preș ceea ce simte un copil, cu atât golul din relație se mărește și munca de ”reparație” e mai dificilă. 

5. Mi-aş dori să discutăm puțin despre programul tău, All About Parenting. Un program ce vrea să ne ajute să ajungem la cea mai bună versiune a noastră ca părinţi. Cât de important este pentru relaţia cu copiii noştri pe termen lung?

Îmi place să spun, și o spun cu fiecare ocazie, că relația cu copiii noștri este pentru toată viața. Ea nu se încheie la 18 ani când copiii ne ies pe ușă și pornesc pe drumul lor. 

Noi suntem în relație cu copiii noștri în special prin ”bagajul” cu care îi trimitem în lume. 

Dacă noi le punem în bagaj frici, îndoieli și neîncredere, asta vor duce cu ei toată viața. 

Dacă noi le punem în bagaj stimă de sine ridicată, curajul de a trăi în propriile valori și dorința de a da lumii tot ce au ei mai bun, geniul lor, talentele lor, asta vor duce cu ei toată viața. 

Doar că și noi, la rândul nostru, venim cu bagajul nostru personal, cu tot ce am primit în copilăria noastră, cu tot felul de răni emoționale și convingeri care ne trag în jos, mai mult decât să ne dea aripi uneori. 

Iar acest lucru e ca o perdea de fum care nu ne permite să facem lucrurile altfel în relația cu copiii noștri, altfel decât am învățat de la generațiile din urmă. 

Iar All About Parenting asta face: ne arată ce pastrăm și ce scoatem din metodele greșite de educare a copiilor. Cu ce înlocuim pedepsele și recompensele astfel încât să avem copii cu care ne putem ușor înțelege, fără durere, dar cu limite clare și multă blândețe în glas.

Este o metodologie cu cap și cu coadă, un ghid pentru părinții care vor să crească copii adaptați la realitatea de afară, pregătiți pentru orice le-ar aduce viitorul. 

Și, da, cred cu tărie că pentru a crește un copil echilibrat e nevoie să devenim noi, părinții, oameni din ce în ce mai echilibrați.

    6. Ce putem face bine ACUM, în orice etapă în care ne-am afla, ca să ne înțelegem toată viața? (trei lucruri)

LIVE VIDEO

DESPRE ALL ABOUT PARENTING

Urania Cremene este mamă, expert în parenting și autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară și unica metodologie de parenting din lume care are la bază ultimele cercetări în știința motivației (ex. Teoria Autodeterminării), preluate direct de la unele din cele mai mari universități din lume.

Este o metodologie de parenting care unește sute de cărți de parenting, zeci de articole, cursuri și seminarii despre relația dintre părinți și copii. E ca și cum ai avea toate acestea într-un singur loc, într-o aplicație de pe telefonul tău de unde să le poți urmări cât mai ușor.

All About Parenting e un program pentru părinți cu copii de toate vârstele, de la 0 la 18 ani și răspunde la problemele specifice fiecărei vârste, de la refuzul de a dormi în patul lui, refuzul de a mânca și până la responsabilitatea de a-și face curat în cameră sau chiar și la probleme de soiul „Mami, m-a părăsit Răzvan”.

Conține 11 Capitole, 305 episoade, având o durată totală de 31h și 24 min.

Îți ia aproximativ 15 minute să vizualizezi câte un episod și o poți face foarte ușor, direct din aplicație.

În plus, pe lângă programul online, primești unul dintre cele mai fabuloase instrumente, Agenda de Parenting, în care îți poți nota idei pe care să le reții sau poți face exerciții practice pornind de la provocările pe care le ai tu în relația cu copilul tău. 

Până acum 15.100  de părinți au ales să învețe cu All About Parenting.

Poți face și tu asta începând de acum, pentru că o parte din tehnicile din All About Parenting sunt incluse în webinariile gratuite pe care Urania Cremene și trainerii din echipa All About Parenting le susțin online în fiecare zi.

Până acum, 290.000 de părinți au participat la webinariile All About Parenting.

Și poți participa și tu dacă dai click AICI și rezervi un loc gratuit la seminar.

***

Mulţumesc Uraniei pentru informaţiile valoroase. Mâine seară pun şi partea a doua.

Poză: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Nu vreau să mă înstrăinez de copiii mei. Ce să facem bine azi ca să ne înţelegem toată viaţa (interviu, Urania Cremene, partea I, p) apare prima dată în Bebelonia.ro.