Comentarii la: Îmi pare rău că va uita

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Wed, 13 Mar 2019 01:57:21 +0000

Ca răspuns la Daisy. Cât m-aş bucura să fie aşa cum zici...

De: Daisy

Daisy — Tue, 12 Mar 2019 20:46:26 +0000

Minunat scris! Stii ce cred eu? Ca nu isi va aminti asa cum ne amintim noi, deruland in mintea si in sufletul nostru imagini, emotii si trairi din perioada asta, dar isi va ‘aminti’ la nivel mult mai profund, pentru ca perioada asta, modul in care cladim relatia, cum raspundem cand intind manutele, cum ii lasam sa se cuibareasca la piept si in brate, toate lucrurile astea raman acolo, in ei 🙂

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Fri, 18 May 2018 05:40:10 +0000

Ca răspuns la laura. Ce tare!! Bravo voua. Cam asa intentionam si noi. Multumim mult de sfaturi :D

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Fri, 18 May 2018 05:39:03 +0000

Ca răspuns la Chemdall. Daa, chiar m-am gandit si eu la durerea de dintisori (si la alti copii care au o copilarie mai grea), asa ca, pe de-o parte,ai dreptate, e bine sa mai uite. Multumim mult! :)

De: Alexandra

Alexandra — Thu, 17 May 2018 16:14:54 +0000

Ca răspuns la Florina. Draga mea, cred ca sunt bipolara. Uneori sunt cel mai optimist om de pe planeta, alteori ma dezumflu ca balonul din sapun. Uff, o sa incerc sa fiu mai echilibrata, dar mereu ma poticnesc...imbratisari

De: Florina

Florina — Wed, 16 May 2018 16:23:05 +0000

Alexandra, stai sa-ti zic ce-am mai aflat si eu acum 2 ani si ce stiu de cand sunt mama de 2 copii: 1. optimismul e de doua feluri: innascut si invatat asa ca daca nu te nasti optimist, nu-i bai, poti invata sa te raportezi in mod pozitiv la diverse dileme sa le spunem cum ai tu acum (o spun psihologii de la Univ. Transilvania) si 2. Luc al tau inca nu vb la nivelul ala in care sa-ti spuna stii mami, dar ….bla-bla si sa inceapa sa-si aduca aminte niste lucruri de zici, mama ce memorie de elefant are puiul asta mic, asa ca mai ai putina rabdare sa vezi cate-si va aminti Luc si, intre timp, exerseaza faza cu optimismul 🙂 ha-ha, merge, merge, chiar poti invata sa fii optimist 🙂

De: Chemdall

Chemdall — Wed, 16 May 2018 11:41:09 +0000

Eu am nāscut la 36 de Ani... Am tot amânat cā nu prea intelegeam de ce lumea e innebunita dupa copii (da sunt si oameni de āstia). Abia dupa ce am nāscut mi-am dat seama ca nu este nimic mai egoist pe lumea asta decat sa faci copii. Iubirea neconditionata si sentimentele trāite, mai ales in primii ani (ca ce va veni nu stiu) este acea iubire pe care cred, noi toti o cautam mereu. Poate si pt ca subconstient ne e dor de tot ce am trāit sau puteam trāi când am fost copii. P. S.: Eu mā bucur ca nu-si va aminti durerea ce a simtit-o si singe cand ii ies dintisorii, ca sa nur uitam de partea plina a paharului. Distractie faina!

De: laura

laura — Wed, 16 May 2018 08:58:37 +0000

Este minunat ca il plimbi pe cel mic. Fetita mea a implinit 4 luni cand eram in Japonia unde am stat aproape o luna. De cand avea 3 luni am calatorit intensiv prin toata lumea si am locuit si o perioada in UE. Copilul meu are 3 ani acum si sunt super incantata de cum este. Este independenta, are o inteligenta emotionala dezvoltata armonios, iubeste cartile, este foarte prietenoasa si se descurca sa socializeze cu copii in orice limba si e foarte intelegatoare . Mi s-a spus de multe ori ca nu intelege nimic din toate calatoriile. Cu toate acestea, este dezvoltata cu mult peste copii de varsta ei. Daca memoria de lunga durata se dezvolta intre 14 luni, oare de ce ne mai chinuim sa il invatam pe copil si nu il tinem in casa inchis pe acest principiu? De ce il mai sarbatorim ca oricum nu isi aminteste… de ce il mai invatam ceva? Fiecare zi din momentul in care s-a format in burtica conteaza, un copil armonios se dezvolta investind in el. Calatorind, il expui la diversi stimuli, mirosuri, locuri diferite, limbi diferite, totul e nou iar el absoarbe tot ca un burete.