Continuăm seria scrisorilor pe care i le-am scris copilului meu. Primului copil al meu. Astăzi, despre momentele când nu am fost o mamă bună…
LE: Ea a fost scrisă anul trecut, pe pagina de Facebook a blogului, dar azi m-am simţi ca un rahat în ploaie după ce am ţipat. Mâine voi/vom fi mai bine.
***
Pentru zilele când sunt epuizată, mă înfurii, trântesc, scot negreală din mine, țip că ai spart iar un borcan,
Pentru momentele când îmi astup ochii cu mâinile să nu mă vezi cum plâng,
Pentru când mai explodez de la vulcanul ce zace în mine,
Pentru când mă strigi, iar eu îți răspund abia a patra oară,
Pentru diminețile în care plec înaintea ta şi nu apuc să îți urez o „zi minunată”,
Pentru nopțile când te ridici în fund şi eu strâng pleoapele, rugându-mă să adormi la loc,
Pentru atâtea dăți când ai vrut să ne jucăm, dar eu aveam de strâns masa, de dat cu aspiratorul sau de făcut „treabă”,
Pentru toate momentele când te-am făcut să plângi, te-am făcut să te îndoieşti de mine, să nu mă mai recunoşti,
Pentru nemernicia mea de a mă frustra că iar ai răcit şi stăm acasă, că iar nu am timp să mă încadrez în deadline-uri, că iar îmi pun proiectele pe hold, în loc să mă concentrez TOTAL la tine,
Pentru toate zilele ăstea negre, pline de cenuşă, în care simt că nu sunt o mamă bună, nu sunt o mamă pe care o meriți, nu sunt decât frânturi din ceea ce ar trebui să fiu,
Să ştii că tu nu ai nicio vină. Absolut niciuna. Să nu crezi niciodată că ai avea. Totul e la mine, la mine şi la mine.
Şi până mă întregesc, până îmi adun inima, brațele şi vorbele de mângâieri, până mă trezesc după sărutarea pe care tot tu mi-ai dat-o pe obraz, fără să cer, până atunci te rog să mă ierți. Măcar tu să mă ierți. Că mie…mie îmi e imposibil.
Nu, tu nu ai nicio vină.
Poza: arhivă personală
Mai puteți citi:
Poza: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
