De-ar fi să mai trăiesc o dată, tot cu ei aş vrea să fiu

Zilele astea au fost mai agitate. Luc, patru ani şi o lună – a reînceput grădinița, Alec – patru luni chiar azi – pare să fie la regresia somnului şi să îl supere gingiile, iar eu şi soțul meu apucăm să vorbim mai mult de „ai pus tu vasele în maşină?” sau „l-ai spălat tu […]
Copilului meu: cea mai mare împlinire de pe lumea asta e să îţi fiu ţie mamă

Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu asta. Am stat mult să mă gândesc dacă să o spun cu voce tare, dacă pare a laudă sau a mândrie. Nu vreau să fie nici una, nici alta. Am stat mult să mă gândesc, fiindcă poate suflete de trec prin mine, prin munca mea, prin […]
Când dai viaţă

Când porţi în tine Începutul, un sâmbure de adevăr al relaţiei voastre şi îţi atingi pielea de pe burtă cu buricele degetelor în salturi de dans, sperând că îl mângâi, Când tragi draperiile să nu vă vadă nimeni şi îi spui un secret, îi mărturiseşti o teamă, îi povesteşti despre visul pe care l-ai avut […]
Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…

Ştiu că abia ai doi ani şi un pic din iarnă. Ştiu că abia reuşeşti să atârni un subiect de predicat fără să pui pauză între ele. Ştiu că abia începi să pricepi perimetrul în care viețuim, ne răsucim, ne jucăm, ne iubim, ne fandosim. Ştiu că încă mai bagi plastilină în gură, piciorul – […]
Ce-ar fi dacă nu ne-am număra anii?

Ieri a fost ziua de naştere a soțului meu. Prieteni, copii, gălăgie veselă şi bucuria de a fi împreună. Familie, iubire, cadouri şi dorințe. Şi tort. Şi cum ne bucuram noi de noi, mi-am adus aminte de Halijah, un tânăr indian pe care l-am cunoscut în unul din deşerturile Indiei şi care nu ştia câți […]
Anul 2018 sau despre cum nu mai încerc să opresc prezentul

Laitmotivul enervant al vieții mele a fost dintotdeauna trecerea timpului și, odată cu el, a noastră. Cugetul ăsta -orice aș fi făcut- mă vâna și mă urmărea mai rău decât propria umbră și mă făcea să oftez de supărare ca un balon dezumflat. Noaptea măcar umbra dispărea, pe când gândul se întețea și creștea în […]
Manifest împotriva lumii. Luc e prea bun pentru ea

Mă doare stomacul îngrozitor de când am auzit de tragedia de la metrou. Parcă îmi înnoadă cineva intestinele și, de amuzament, mi le mai face și fundă. “Ne naștem să murim sau murim ca se ne naștem…” este cea mai stupidă maximă retorică pe care am auzit-o de când m-am cunoscut, ce se vrea a […]