Browse posts tag by viata de familie

Din toate mamele din lume, eu pe tine te-am ales!

0 Comentarii
Din toate mamele din lume, eu pe tine te-am ales!
Azi-dimineață am avut un musafir nou. Poate din dorința de a atrage atenția, poate din tristețea că nu ne-am mai putut juca împreună în continuare, poate doar pentru că aşa ai simțit tu nevoia să te exteriorizezi, ai fost mai mult supărat decât fericit. Când până atunci radiaseşi. Cred şi eu, la cât de mult ai fi vrut să te joci cu acetona, forfecuța, oja, iar eu nu te-am lăsat. Dar oricât ai protestat tu, oricât

Familia, scut împotriva lumii

2 Comentarii
Familia, scut împotriva lumii
Zilele trecute am visat titlul de mai sus. “Familia, scut împotriva lumii”. Ce o fi vrând să îmi șoptească acest creier al meu? M-am întrebat de câteva ori și nu i-am mai dat apă la moară. Apoi aseară, când ne-am văzut împreună pe covor, claie peste grămadă, unul mai mic decât altul, dar toți cu inimile pline, mi-am răspuns singură. Familia mea este pieptul la care mă cuibăresc ca puiul ieșit din găoace și mă simt

Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz

2 Comentarii
Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz
Zilele acestea am fost cam absentă prin casă, fiindcă m-am ocupat de lansarea primei mele cărți publice pentru copii, “De unde ştii cum mă cheamă?”. Sigur, un eveniment frumos, care mi-a adus aer proaspăt şi curaj de a merge mai departe, dar mi-a luat din timpul meu cu Luc. Vineri, spre exemplu, m-am ascuns într-un colț, cu telefonul în mână, să răspund tuturor celor care îmi scriau, mă felicitau, mă întrebau dacă mai sunt locuri. Nu

Copiii înțeleg mult mai multe decât credem

0 Comentarii
Copiii înțeleg mult mai multe decât credem
Acum ceva timp, Luc mi-a demonstrat încă o dată că înțelege foarte bine ce îi explic. Înțelege că nu e bine să se urce în spatele televizorului şi să îl mişte, spre exemplu, dar o face intenționat şi mă cheamă să îl văd, să testeze limitele. Altfel nu îmi explic de ce doar când intru în cameră începe să îl zgâlțâie. Nu înainte, doar când îl văd. Înțelege că nu are voie să bage în gură

Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici

1 Comentariu
Când copiii se fac din ce în ce mai mari, iar noi…din ce în ce mai mici
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc la începutul anului de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai

Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui

2 Comentarii
Copilul meu râde şi cu fundul. Şi asta fac şi eu datorită lui
Anul trecut, la nouă luni fără o zi, am fost amândoi cu Luc la pediatru, fiindcă am crezut că are autism (nu, nu are!). Și asta din cauza unui articol de pe internet, în care am citit simptomele condiției şi am asociat câteva dintre ele cu comportamentul lui,  printre care învârtitul mânuțelor (s-a dovedit a fi de fapt entuziasm) și datul cu capul de pereți (voia să pupe, de fapt, nişte abţibilduri de pe pereţi). Am

O floare de Nu-mă-uita

0 Comentarii
O floare de Nu-mă-uita
Mă uitam azi-dimineață la copilul meu cum se hârjonea cu taică-su. Stătea pe spate, pe canapea, cu picioarele în sus, iar Andrei îl amentința că îl va prinde ursulețul nostru mare, de pluş. Când pufoşenia chiar i se apropia de nas, îl pufnea distracția. Râdea cu o poftă de te făcea şi pe tine să crezi că eşti gâdilat. Să râzi la fel. În acel ceas, mintea mea iar a colindat punctele cardinale şi s-a aşezat

N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el

0 Comentarii
N-am fost pregătită să fiu mamă. M-a învățat el
Cine mă cunoaște, știe că am fost dintotdeauna puerilă, ușor iresponsabilă, cu capul în toți norii și cum, necum, m-am descurcat să fiu un copil mare până când m-am măritat. Nici în timpul sarcinii nu m-am schimbat grozav. Vă spun, erau ceasuri în care nici nu realizam că sunt însărcinată. Nu conștientizam, dar nu pentru că nu voiam copil. Nu, nu. Ci pentru că eram adânc fixată, cu o ancoră, într-o nuvelă în care eroul se

Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru

2 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e chiar la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile

Doamna cu cinci copii: “Nu aș schimba nimic la viața mea de acum. Poate doar vârsta”

2 Comentarii
Doamna cu cinci copii: “Nu aș schimba nimic la viața mea de acum. Poate doar vârsta”
La rubrica #DePoveșticuMamele, vreau să faceți cunoștință cu Andreea Hurubă, mândra mămică a cinci copii, din Brezoi, județul Vâlcea, ce ne spune cu sinceritate că viața ei este simplă, frumoasă și doar “puțin grea”, deși mărturisește că doarme în jur de patru ore pe noapte. Interviul este menit să trimită curaj cu geamantanul celor care își doresc mai mult decât un copil, dar și emoțiile unei familii mari. Când mi-a spus că momentul ei preferat este