Pentru bunicii mei: de mi-ați fi cunoscut copiii…
Dragii mei bătrâni, Dragii mei bunici, Nu vă mai am de ceva vreme în casa veche, pustiită, Nu vă mai aud de ceva vreme vocea rumenită, Dar vă am aici, în mine. Dragii mei, De mi-ați fi cunoscut copiii, De le-ați fi auzit graiul, De le-ați fi şters părul transpirat, V-ați fi îndrăgostit. […]
Copiii care îşi ajută părinţii la bătrâneţe o fac pentru că îi iubesc, nu pentru că îi obligă cineva
Nu este nimic nou sub soare dacă ne gândim că mulţi părinţi, mai ales de la ţară, fac copii ca să îi ajute la gospodărie, ca să le lase lor pământurile, să le ducă numele mai departe sau, cum spunea mamaia mea, să le aducă un pahar cu apă la bătrâneţe. Abia după ce l-am […]
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca […]
Interviu cu mamaie. Cum s-au cunoscut (I)
V-am spus că acum câţiva ani, înainte ca mamaia mea bună să moară, i-am luat un interviu şi mi-am propus să fac multe poveşti din el. Dar nu mă gândeam că îmi va fi atât de greu. Este lung, savuros, cu limbaj neaoş, în dezacorduri, pe care nu l-aş înlocui. Am încercat, dar nu îmi […]
Aseară am fost pe la tataie al meu și m-am dus să-i iau apă. Deși are opt decenii și niște bătături în picior de nu îl lasă să meargă, e mereu vâj. Taie lemne, hrănește animalele, duce vaca zilnic la păscut și o mai și ia. Se mai priponește de un toiag când respiră mai […]
