Browse posts tag by Romania

Haideţi să fim prima generaţie de părinţi care nu îşi lovesc deloc copiii!

0 Comentarii
Haideţi să fim prima generaţie de părinţi care nu îşi lovesc deloc copiii!
-Dacă te dai jos de pe bicicletă, te bat, i-a zis un tată copilului lui, care se chinuia să înveţe să meargă pe o bicicletă cu pedale şi roţi ajutătoare.  Sincer, nu ştiu dacă glumea sau chiar avea de gând să îl altoiască, dar ştiu că, aşa cum “de morţi numai de bine”, “despre bătaie numai de rău”. Nu aş glumi pe seama ei. Iar eu visez. De când am devenit mamă şi am înţeles că

Pentru Italia a fost prea târziu când s-a trezit. Pentru noi încă nu este! Interviu cu o mamă din Italia

1 Comentariu
Pentru Italia a fost prea târziu când s-a trezit. Pentru noi încă nu este! Interviu cu o mamă din Italia
După atâtea măsuri luate la nivel național, după atâtea povești din Italia, după atâtea anunțuri oficiale de apel la izolare în toată lumea, încă sunt oameni care nu cred că ne aflăm în vreun pericol. Încă sunt oameni care așteaptă să le bată noul virus la ușă, ca să se convingă. Iar acest lucru se întâmplă, după mine, pentru că încă se află departe de zone de conflict.    Una dintre primele reguli pe care le învățăm

Când viaţa are preţ. Noel, al doilea băieţel din România care are nevoie de 2.1 milioane dolari să nu moară

1 Comentariu
Când viaţa are preţ. Noel, al doilea băieţel din România care are nevoie de 2.1 milioane dolari să nu moară
“În prima zi din an, Noel a ridicat pentru prima oară un picioruş. Avea şase luni. În prezent, a început să îşi bage şi mânuţele în guriţă”, mi-a spus tatăl lui Noel, vineri, la telefon, după ce l-am sunat să verific şi să culeg date. Lucruri banale poate din exterior, dar miraculoase pentru părinţii ai căror copii suferă de Amiotrofie Spinală Musculară de tip 1 (SMA-1). Noel este al doilea băieţel din România despre care am

Indiferent de culoarea pielii unui copil, inima lui bate la fel

0 Comentarii
Indiferent de culoarea pielii unui copil, inima lui bate la fel
Am fost tristă zilele trecute, fiindcă o prietenă mi-a povestit o situație pe care nu o mai credeam posibilă în secolul al XXI-lea. Într-o Românie care se vrea cizelată, înțeleaptă, deschisă, ridicată la umărul unui nivel internațional, noi vorbim de xenofobie. Mi-a povestit cum vecina ei, ce tocmai a adoptat un copil de origine africană, chiar de aici, din centrele noastre de plasament, e mai mereu tristă că părinții fug de ei ca ştiți-voi-cine de tămâie.