Şşşş, mami e aici…
Tocmai îl culcasem pe Alec şi am coborât la parter, să mănânc cina. Andrei mânca deja. Scot farfurie, încălzesc mâncarea şi ciulesc urechile: plânge? întreb. Nu, cum să plângă, nu aud nimic, zice soțul meu. Totuşi, m-am apropiat de uşă, apoi de scări şi l-am auzit clar. Încet, în surdină, dar l-am auzit. Am început […]
Abia aştept să poată să-mi spună ce îl doare…
Nu ştiu dacă mai ţineţi minte când vă spuneam că nu îmi doresc nimic de la frăţior în afară să fie sănătos şi mai liniştit decât Luc. Şi exact aşa este. Dacă în primele săptămâni se trezea foarte, foarte des de la gaze (nu plângea, dar se smucea pe toate părţile), unde eram amândoi chiauni […]
Tu nu ai nicio vină
Continuăm seria scrisorilor pe care i le-am scris copilului meu. Primului copil al meu. Astăzi, despre momentele când nu am fost o mamă bună… LE: Ea a fost scrisă anul trecut, pe pagina de Facebook a blogului, dar azi m-am simţi ca un rahat în ploaie după ce am ţipat. Mâine voi/vom fi mai bine. […]
Imnul autoizolării: Aşa sunt zilele mele, una – bună, două – grele
Recunosc. Mie îmi place să stau cu copilul acasă şi mi se pare că e un privilegiu că pot să fac asta. Mi se pare că am avut noroc cu blogul, să pot să încep să îl monetizez. Uşor-uşor. Deşi eu mi-am pus câteva proiecte pe hold zilele acestea, din cauză că toată lumea are […]
Eşti mama-copilului-tău
notă feb.2020: e o scrisoare pe care mi-am scris-o mie prin vară, când încă îl mai alăptam, publicată pe pagina mea de FB. Am o serie de astfel de scrisori, pe care o să le urc, pe rând, şi pe blog 🙂 *** Draga mea, Ai plâns de necaz că parcă nu i-ai mai gătit […]
Mami, m-ai lăsat singur la grădiniţă…
Asta mi-a spus copilul meu aseară, în maşină, după ce ne-am întors de la finuţii noştri. Ieri a fost a doua zi în care a rămas singur la grădiniţă, de la 9 dimineaţa până după somnul de prânz, la 16:30. Fără noi. Ne-am reunit la şaptea seara abia, direct în casa prietenilor noştri, fiindcă avusesem […]
Să nu ne lăsăm copiii să plângă. O să tot aibă timp…
Probabil ca multe dintre mamele de stau acasă, și eu sunt pe diverse grupuri de suport moral, alăptare, diversificare, work și altele, pentru informare și socializare (fie ea și virtuală, tot bună e!) și de multe ori sunt un vizitator tăcut. Rareori mi se pare că am ceva inteligent de spus și nici atunci nu […]
Cum încerc să gestionez plânsul lui Luc-Păcălici când se frustrează
De când a dat cu nasul de viața asta gălăgioasă, unde timpul e și alb, nu doar negru, am avut grijă să nu îl las pe Luc să plângă. El nu a fost niciodată cel mai cuminte copil de pe mapamond, ca un bibelou de pus în vitrina bunicii, dar nici nu mi-a oferit nopți […]
