Browse posts tag by plans

Şşşş, mami e aici…

0 Comentarii
Şşşş, mami e aici…
Tocmai îl culcasem pe Alec şi am coborât la parter, să mănânc cina. Andrei mânca deja. Scot farfurie, încălzesc mâncarea şi ciulesc urechile: plânge? întreb. Nu, cum să plângă, nu aud nimic, zice soțul meu. Totuşi, m-am apropiat de uşă, apoi de scări şi l-am auzit clar. Încet, în surdină, dar l-am auzit. Am început să urc treptele ca la săritura la groapă: câte două-trei. L-am găsit în funduleț, cu lacrimi pe obraz şi, de cum

Abia aştept să poată să-mi spună ce îl doare…

0 Comentarii
Abia aştept să poată să-mi spună ce îl doare…
Nu ştiu dacă mai ţineţi minte când vă spuneam că nu îmi doresc nimic de la frăţior în afară să fie sănătos şi mai liniştit decât Luc. Şi exact aşa este. Dacă în primele săptămâni se trezea foarte, foarte des de la gaze (nu plângea, dar se smucea pe toate părţile), unde eram amândoi chiauni de somn, deja de o lună jumătate nu se mai foieşte şi doarme bine. Şi, odată cu el, şi eu. Au

Tu nu ai nicio vină

0 Comentarii
Tu nu ai nicio vină
Continuăm seria scrisorilor pe care i le-am scris copilului meu. Primului copil al meu. Astăzi, despre momentele când nu am fost o mamă bună… LE: Ea a fost scrisă anul trecut, pe pagina de Facebook a blogului, dar azi m-am simţi ca un rahat în ploaie după ce am ţipat. Mâine voi/vom fi mai bine. *** Pentru zilele când sunt epuizată, mă înfurii, trântesc, scot negreală din mine, țip că ai spart iar un borcan, Pentru

Imnul autoizolării: Aşa sunt zilele mele, una – bună, două – grele 

2 Comentarii
Imnul autoizolării: Aşa sunt zilele mele, una – bună, două – grele 
Recunosc. Mie îmi place să stau cu copilul acasă şi mi se pare că e un privilegiu că pot să fac asta. Mi se pare că am avut noroc cu blogul, să pot să încep să îl monetizez. Uşor-uşor. Deşi eu mi-am pus câteva proiecte pe hold zilele acestea, din cauză că toată lumea are de suferit, sunt convinsă că o să fie bine. Şi profit la maximum de faptul că suntem acum împreună. Toţi trei.

Mami, m-ai lăsat singur la grădiniţă…

0 Comentarii
Mami, m-ai lăsat singur la grădiniţă…
Asta mi-a spus copilul meu aseară, în maşină, după ce ne-am întors de la finuţii noştri. Ieri a fost a doua zi în care a rămas singur la grădiniţă, de la 9 dimineaţa până după somnul de prânz, la 16:30. Fără noi. Ne-am reunit la şaptea seara abia, direct în casa prietenilor noştri, fiindcă avusesem treabă. Deşi vorbisem la telefon înainte de vreo două ori, deşi îmi spusese că îi e dor de mine, de cum

Cum încerc să gestionez plânsul lui Luc-Păcălici când se frustrează

1 Comentariu
Cum încerc să gestionez plânsul lui Luc-Păcălici când se frustrează
De când a dat cu nasul de viața asta gălăgioasă, unde timpul e și alb, nu doar negru, am avut grijă să nu îl las pe Luc să plângă. El nu a fost niciodată cel mai cuminte copil de pe mapamond, ca un bibelou de pus în vitrina bunicii, dar nici nu mi-a oferit nopți verzi, cu ore nedormite. M-ar pedepsi natura cu vârf și îndesat la al doilea copil dacă m-aș văita cu Luc.  A