Îţi mulţumesc, puiul meu, că datorită ţie am parte de cel mai duios alint de pe pământ: Mama… (P)

2 Comentarii
Îţi mulţumesc, puiul meu, că datorită ţie am parte de cel mai duios alint de pe pământ: Mama… (P)
Am primit o provocare tare frumoasă zilele trecute, de la Centrul Comercial Auchan Drumul Taberelor, prin care mă invitau să mă gândesc cui i-aş putea spune un “cel mai mare MULŢUMESC”. De cum am citit provocarea, creierul meu s-a dus imediat la textul de mai jos. Desigur că lui, copilului meu. *** Îți mulțumesc, puiul meu, că mi-ai deschis larg inima ca nimeni altul şi ai lăsat toată dragostea să picure în ea, din zi până

“Tu ești proastă? Nu înțelegi că inima copilului tău nu mai bate?” * #SuntOLuptătoare

0 Comentarii
“Tu ești proastă? Nu înțelegi că inima copilului tău nu mai bate?” * #SuntOLuptătoare
Continuăm campania #Suntoluptătoare, prin care încerc să strâng poveştile femeilor ce s-au luptat sau încă se luptă să devină mame cu toată forţa şi cu toate armele. Femei care trec pe lângă noi pe stradă, care stau chiar pe banca din faţa noastră, care ne zâmbesc politicos, fără să ştim prin ce au trecut. Cred că e important să vorbim despre aceste lucruri nevorbite tocmai pentru a oferi sprijin, alinare sau speranţă celor ce se regăsesc.

“Ne rugăm ca Dumnezeu să existe, să aibă ochi pentru ei când noi nu o să avem”

0 Comentarii
“Ne rugăm ca Dumnezeu să existe, să aibă ochi pentru ei când noi nu o să avem”
În seara asta, vă las un articol scris de prietena mea, Oana Boia, co-fondatoarea celei mai faine cafenele din Bucureşti în care am fost, Mom O’clock, ce, din păcate, s-a închis definitiv din cauza pandemiei. Dar, la finalul articolului, aflaţi cum s-a reinventat astfel încât Mom O’clock să vină în continuare în sprijinul nostru 🙂 *** Copiii schimbă ceva în noi pentru totdeauna. Aduc iubirea, liniștea și recunoștința în viața noastră, așa cum reușesc să stârnească

În pandemie, tații au înţeles ce înseamnă să fii mamă 

0 Comentarii
În pandemie, tații au înţeles ce înseamnă să fii mamă 
Soțul meu împingea la căruciorul nostru drag, primit de la amicii noştri şi mai dragi de la Erfi, când la vale, când la deal, când în față, când în spate. Încerca să îl readoarmă pe Alec. Împingea şi se uita pe pereți, foarte serios. Nicio expresie facială. -Ce faci? S-a trezit deja? am întrebat în şoaptă. -A deschis ochii, da. Nu mă uit la el că după râde şi nu mai adoarme. Am plecat din cameră

Mâine, voi veți fi un pic mai mari, iar eu…un pic mai mică

0 Comentarii
Mâine, voi veți fi un pic mai mari, iar eu…un pic mai mică
Am fost să ne vaccinăm duminică, eu şi soțul meu, şi, cum nu avem cu cine lăsa copiii, i-am luat cu noi. Alec a dormit, iar Luc era cam tăcut. Avea emoții, pentru că, atunci când a venit asistenta să mă înțepe, m-a ținut strâns de mână şi m-a mângâiat. Femeia, cu părul creț, ieșit de sub capişon în zona urechilor, l-a privit pe deasupra ochelarilor: -Mda, acum când sunteți mici aveți grijă de mami, dar

Cremă delicioasă de vanilie fără zahăr. Reţeta mamei (p)

0 Comentarii
Cremă delicioasă de vanilie fără zahăr. Reţeta mamei (p)
Poate ştiţi, poate nu ştiţi, dar eu nu i-am dat copilului meu zahăr până la trei ani. Acum are patru ani. Am fost foarte strictă, nebună chiar cu cei din jur care îi dădeau “doar să guste”, fiindcă la doi ani a fost anesteziat total pentru repararea a 6 dinţişori demineralizaţi genetic, ce au dat în abces. Zahăr îi mai trebuia. Dar de un an, m-am mai relaxat şi eu. Nu mai sunt adepta extremelor, copilul

“S-au născut 10 copii şi i-am auzit pe toţi. Pe al meu, niciodată…” * #Suntoluptătoare

0 Comentarii
“S-au născut 10 copii şi i-am auzit pe toţi. Pe al meu, niciodată…” * #Suntoluptătoare
Continuăm campania #Suntoluptătoare, prin care încerc să strâng poveştile femeilor ce s-au luptat sau încă se luptă să devină mame cu toată forţa şi cu toate armele. Femei care trec pe lângă noi pe stradă, care stau chiar pe banca din faţa noastră, care ne zâmbesc politicos, fără să ştim prin ce au trecut. Cred că e important să vorbim despre aceste lucruri nevorbite tocmai pentru a oferi sprijin, alinare sau speranţă celor ce se regăsesc.

DUPĂ CE-ADORMIŢI, EU VĂ MAI PRIVESC, VĂ MAI SĂRUT ŞI VĂ MAI IUBESC UN PIC…

0 Comentarii
DUPĂ CE-ADORMIŢI, EU VĂ MAI PRIVESC, VĂ MAI SĂRUT ŞI VĂ MAI IUBESC UN PIC…
După ce-adormiţi, eu rămân ţeapănă lângă voi şi vă sărut pentru toate dăţile în care nu am putut să vă sărut, Clipesc de mii şi mii de ori, să mă asigur că văd bine, că sunteţi aici, aievea, Palme din palmea mea, suflete venite din coastele mele.   După ce-adormiţi, eu plâng şi mă gândesc la toate dăţile în care aş fi putut fi mai bine, în care aş putut fi mai bună, în care aş

Să nu forţăm copiii să mănânce tot din farfurie! Ce alimente nu ar trebui să lipsească (p)

0 Comentarii
Să nu forţăm copiii să mănânce tot din farfurie! Ce alimente nu ar trebui să lipsească (p)
Mama mea, după ce copilul a mâncat jumătate de castron, cu DOUĂ polonice de ciorbă: -Doamne, mamă, tu ţii copilul flămând, e piele şi os, mai dă-i măcar câteva linguri. Tot mama, după ce copilul a mâncat tot castronul, cu UN SINGUR polonic de ciorbă: -Bravo, mamaie, aşa creşti şi tu mare şi puternic. În ambele cazuri, copilul meu a mâncat la fel, un polonic de ciorbă. Când a mâncat tot din castron, a fost felicitat.

Cuibăriți-vă la mine în brațe oricând vă cere inima şi oricât vă cere sufletul!

0 Comentarii
Cuibăriți-vă la mine în brațe oricând vă cere inima şi oricât vă cere sufletul!
Eu simt că nu am fost ținută în brațe de părinții mei cât aş fi vrut. Cât ar fi trebuit să îmi umplu rezervorul. Cât aş fi avut nevoie. Poate nu ştiți, dar am plecat de lângă ei la 11 ani. Am plecat de la Voineasa la oraş, în Râmnicu Vâlcea, pentru o educație mai bună şi pe ei îi vedeam la sfârşit de săptămână. Făceam 70 km în 3 ore cu autobuzul, “Rata”, îi spuneam,

Tu ştii ce înseamnă să auzi “dar voi când faceți un copil?” timp de 10 ani? #Suntoluptătoare

0 Comentarii
Tu ştii ce înseamnă să auzi “dar voi când faceți un copil?” timp de 10 ani? #Suntoluptătoare
Continuăm campania #Suntoluptătoare, prin care încerc să strâng poveştile femeilor ce s-au luptat sau încă se luptă să devină mame cu toată forţa şi cu toate armele. Femei care trec pe lângă noi pe stradă, care stau chiar pe banca din faţa noastră, care ne zâmbesc politicos, fără să ştim prin ce au trecut. Cred că e important să vorbim despre aceste lucruri nevorbite tocmai pentru a oferi sprijin, alinare sau speranţă celor ce se regăsesc.