Browse posts tag by mama

Tu să mă ţii, te rog, acolo, în suflet

0 Comentarii
Tu să mă ţii, te rog, acolo, în suflet
Te-am ţinut în mine vreo 39 de săptămâni şi câteva zile, Te-am ţinut aici, sub sâni, sub cord, printre coaste Şi ţi-am cântat în fiecare zi. Îţi şopteam cât de dor îmi va fi de tine, dar cum abia aştept să te privesc.   Te-am ţinut apoi în braţe zi şi noapte, Te-am ţinut strâns când plângeai, Te-am ţinut cu capul pe gâtul meu când refuzai să te pun jos sau în cărucior, Te-am ţinut să

Dragă tată, nu uita că mama copiilor tăi este şi iubita ta 

0 Comentarii
Dragă tată, nu uita că mama copiilor tăi este şi iubita ta 
Cred că unul dintre motivele pentru care o căsnicie se rupe, se coase, iar se rupe, iar se coase, până pârâie de tot este că noi, părinţii, uităm că am fost, mai întâi, iubiţi. Sau nu mai avem vreme să ne amintim. Ştiu că e greu şi provocator când ai copii să te împarţi în toate locurile, ştiu că e greu să găseşti echilibrul, însă trebuie să încercăm. Aşa că, în seara asta, aş vrea să

Dragă mamă, vinovăţia e o rugină pentru inimă şi un voal îmbâcsit pentru ochi

0 Comentarii
Dragă mamă, vinovăţia e o rugină pentru inimă şi un voal îmbâcsit pentru ochi
Luc a avut săptămâna trecută două nopți urâte, cu treziri şi plânsete dese. Cu burta până la gură, în a opta lună, a trebuit să îl țin mult timp în brațe să se liniştească, fiindcă nu voia decât la mine. Chiar şi la toaletă m-am dus cu el agățat de gât. Cu o mână îl țineam, cu alta încercam să îmi dau catrafusele în jos, să nu fac chiar pe mine, iar cu mintea spumegam la

“Sarcina nu e o boală, ci o stare fiziologică prin care trece o femeie. O perioadă de fericire”. Interviu cu specialist Nativia

0 Comentarii
“Sarcina nu e o boală, ci o stare fiziologică prin care trece o femeie. O perioadă de fericire”. Interviu cu specialist Nativia
Despre cum nu ar trebui să ne comparăm cu nimeni, mai ales când vedem vedete care, după naştere, arată impecabil. Despre cum se poate instala depresia postpartum, iar imaginea propriului corp de după naştere poate fi un factor declanşator, pe lângă multe altele. Despre când am putea relua activitatea sexuală. Despre schimbările majore din timpul sarcinii, când ar trebui să ne îngrijorăm şi despre cum ne-am putea adapta acestora mai uşor. Despre alimentaţie, despre înţelegere, despre

Mami, când mergem la Doamne-Doamne, o să mai fim împreună?

0 Comentarii
Mami, când mergem la Doamne-Doamne, o să mai fim împreună?
Asta m-a întrebat copilul meu. Din toate întrebările din lume, fix asta m-a întrebat. Recunosc cu mâna pe inimă şi cu tot riscul de a fi ridiculizată că încă nu m-am pregătit cum să îi vorbesc copilului despre moarte, fiindcă încă nu sunt eu împăcată cu acest concept. Am discutat şi cu preoţi, şi cu psihologi, şi cu mine şi tot mi se pare nedrept. De ce primim această şansă, de a iubi cu toţi porii

În fața copilului tău, te dezbraci până la os

0 Comentarii
În fața copilului tău, te dezbraci până la os
În fața copilului tău, te dezbraci până la os. Te lepezi de toate măștile pe care le porţi sau le ascunzi pe cele pe care le cari zilnic, în faţa prietenilor, vecinilor, familiei. Te lepezi de măştile pe care le porţi chiar şi în faţa ta.  În faţa copilului, eşti tu, pură, imperfectă, fără machiaj, aşa cum te-ai născut. Nici nu trebuie să îți tai pieptul ca să îl poată privi înăuntru. Oh, nu, copilul vede

Copilului meu: cea mai mare împlinire de pe lumea asta e să îţi fiu ţie mamă

0 Comentarii
Copilului meu: cea mai mare împlinire de pe lumea asta e să îţi fiu ţie mamă
Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu asta. Am stat mult să mă gândesc dacă să o spun cu voce tare, dacă pare a laudă sau a mândrie. Nu vreau să fie nici una, nici alta. Am stat mult să mă gândesc, fiindcă poate suflete de trec prin mine, prin munca mea, prin cuvintele mele, mă vor condamna. Mă vor răstigni cu judecata. Dar tu, mama asta de scrii, nu ştii să fii fericită

Faceți totul în ritmul vostru! Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simţi mai vinovată decât o faci tu deja

1 Comentariu
Faceți totul în ritmul vostru! Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simţi mai vinovată decât o faci tu deja
Prea îl cocoloşeşti! Prea îl laşi să facă ce vrea şi să îţi răspundă! De ce nu îl înveţi cum să stea frumos la masă? Tu nu vezi cum se maimuţăreşte? Voi sunteţi de vină că plânge atât! Doamne, cât îl mai alăptezi? Că e mare şi dependent de tine. Şi multe alte remarci care poate sunt bine intenţionate, dar care pe noi ne lovesc din plin. Nu ai cum să fii un părinte bun la

Mama, nu voi ţine minte tot, dar îmi voi aminti cât de mult m-ai iubit

1 Comentariu
Mama, nu voi ţine minte tot, dar îmi voi aminti cât de mult m-ai iubit
Astăzi am visat cu ochii deschişi la scrisoarea de mai jos, scrisoare imaginară pe care puiul meu poate mi-o va trimite cândva, cumva. Printr-un porumbel, printr-un email sau prin maşina timpului. Copilul meu de 3 ani şi 5 luni s-a cuibărit azi minute bune în braţele mele după somnul de prânz, mă ţinea strâns ca pe vremea când era mititel şi mi-a sărutat burtica, unde creşte frăţiorul lui. Şi cum eu nu contenesc cu nostalgiile, creierul

“Mami, nu mai plânge! Sunt aici…”

0 Comentarii
“Mami, nu mai plânge! Sunt aici…”
Asta mi-a zis copilul meu de trei ani azi, la prânz. “Nu mai plânge, sunt aici”, două propoziţii care mi-au dat pulsul peste cap. I-am făcut o omidă din hârtie, pe care să o sufle cu paiul şi, după câteva încercări de a se juca cu ea, o rupe. O face ferfeniță, iar eu îmi preschimb zâmbetul într-o mâțăială teatrală, cu buza lăsată, ochi supărați, de mai-mai să dau în plâns. Dar în capul meu, totul