Când am fost însărcinată cu Luc, ţin minte că eram tare boemă. Îmi închipuiam un copil care stătea acolo unde îl puneai, care dormea în divanul acela alb, mare, frumos, de la Ikea, pe care l-am şi cumpărat de altfel pentru camera lui, dar pe care nu l-a folosit niciodată. Nici divanul, nici camera. Aveam mii de gânduri, sute de frământări, dar nici pe departe aproape de realitatea ce ne aştepta.
Acum, însărcinată cu al doilea
