Browse posts tag by legatura mama si fiu

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

0 Comentarii
Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat
Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

Familia, scut împotriva lumii

2 Comentarii
Familia, scut împotriva lumii
Zilele trecute am visat titlul de mai sus. “Familia, scut împotriva lumii”. Ce o fi vrând să îmi șoptească acest creier al meu? M-am întrebat de câteva ori și nu i-am mai dat apă la moară. Apoi aseară, când ne-am văzut împreună pe covor, claie peste grămadă, unul mai mic decât altul, dar toți cu inimile pline, mi-am răspuns singură. Familia mea este pieptul la care mă cuibăresc ca puiul ieșit din găoace și mă simt

Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire

7 Comentarii
Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire
Spălam vasele în bucătărie şi m-am trezit cu copilul meu la picioare. S-a priponit de mobilă şi a început să mă tragă de pantalonii de pijama să îl iau în brațe. M-am supus şi am continuat să spăl cu o mână. Am frecat eu cum am frecat, dar apoi i-am dat o cutie goală, metalică, să îşi facă de lucru cu ea. Să se joace şi să îmi termin treaba. Oricum, brațul meu de Xena, cu

De ce iubesc să îmi adorm eu copilul

0 Comentarii
De ce iubesc să îmi adorm eu copilul
Iubesc să îmi adorm copilul. Fie dansând, fie în balansoar, fie citind, toate în timp ce îl alăptez. Ador să îi privesc cusăturile feței, să îi număr genele-ntoarse, să mă scufund în ochii lui pelin. Iubesc să îmi adorm copilul. Să mă uit ca oaia la vițel şi să mă minunez că nu înțeleg. Nu înțeleg cum de poate Luc să fie atât de frumos. Cu ce praf de lună s-a acoperit? De pe ce stea

Iubirea de mamă, infinit divizibilă

0 Comentarii
Iubirea de mamă, infinit divizibilă
Eram afară la zăpadă și ne băteam cu bulgări, când soțul meu a început să discute cu părinții lui. Și nu despre cât de rece și moale e zăpada, ci dacă aceasta este infinit divizibilă sau nu. Concluzia lor a fost că nu, că dacă vorbești de materie în sine pui din start o limitare. Că totul se reduce la atom, la quark, deși și aici se nasc discuții. Creierașul meu îi înțelegea, dar inima cocea

Timp cu copilul meu

2 Comentarii
Timp cu copilul meu
Fiindcă azi m-am bucurat de părul lui de puf, ce a crescut și mi-a gâdilat nasul când l-am pupat, Fiindcă azi s-a ascuns după mine ca un bursuc, m-a strâns tare de colanți și m-a rugat să îl iau în “bațe” când i-a vorbit vecina ce tăia lemne cu drujba, Fiindcă azi ne-am uitat amândoi pe pozele de când era el mic și s-a recunoscut, Fiindcă azi am desenat linii și cercuri în zăpadă, Fiindcă azi

Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere

0 Comentarii
Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere
Copilul meu e răcit de câteva zile. Muci și tuse doar, fără febră. Dar este pentru prima oară când îl aud tuşind în cele 22 de luni ale lui. Știu, poate că e o nimica toată, poate că e doar o banală răceală (mâine abia avem programare la medic), dar fiind pentru întâia dată pentru el, întâia dată pentru mine, parcă îmi rupe mie câte o venă ori de câte ori tușește. Ba chiar, când îl

Ești al meu?

2 Comentarii
Ești al meu?
Te adulam azi, în mașină, ca pe o sculptură de-ale lui Michelangelo sau ca pe un tablou de-ale lui Dali. Mă uitam la tine cum dormi dumnezeiește. Nu știu de ce, dar când pacea te cuprinde pe tine, pe mine mă poartă în liniștire și mai mult. Simt un gol de plin, paradoxal. Buzele mi se schimonoseau într-o sclipire de zâmbet și puneam capul pe scaunul tău, să îți simt fruntea și să mă asigur că

Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc

2 Comentarii
Copilul meu e operă de artă. Nu mă mai satur să îl privesc
Mă trezesc de multe ori că îmi contemplez copilul ca pe un tablou dintr-un muzeu diacronic. Mereu mă întrebam cum pot sta oamenii ore în şir, în picioare, cu o sete curioasă, uitându-se la vreo pictură prețioasă, în care eu nu vedeam decât un pătrat într-un cerc şi nimic mai mult. Poate era considerată şi operă de artă, iar eu treceam ca ignoranta pe lângă ea. Dar se pare că, în sfârşit, mi-am găsit-o şi eu