Browse posts tag by iubire

Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire

7 Comentarii
Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire
Spălam vasele în bucătărie şi m-am trezit cu copilul meu la picioare. S-a priponit de mobilă şi a început să mă tragă de pantalonii de pijama să îl iau în brațe. M-am supus şi am continuat să spăl cu o mână. Am frecat eu cum am frecat, dar apoi i-am dat o cutie goală, metalică, să îşi facă de lucru cu ea. Să se joace şi să îmi termin treaba. Oricum, brațul meu de Xena, cu

Iubirea de mamă, infinit divizibilă

0 Comentarii
Iubirea de mamă, infinit divizibilă
Eram afară la zăpadă și ne băteam cu bulgări, când soțul meu a început să discute cu părinții lui. Și nu despre cât de rece și moale e zăpada, ci dacă aceasta este infinit divizibilă sau nu. Concluzia lor a fost că nu, că dacă vorbești de materie în sine pui din start o limitare. Că totul se reduce la atom, la quark, deși și aici se nasc discuții. Creierașul meu îi înțelegea, dar inima cocea

Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere

0 Comentarii
Şi mamele au voie să primească iubire și încurajări, nu doar să le ofere
Copilul meu e răcit de câteva zile. Muci și tuse doar, fără febră. Dar este pentru prima oară când îl aud tuşind în cele 22 de luni ale lui. Știu, poate că e o nimica toată, poate că e doar o banală răceală (mâine abia avem programare la medic), dar fiind pentru întâia dată pentru el, întâia dată pentru mine, parcă îmi rupe mie câte o venă ori de câte ori tușește. Ba chiar, când îl

Să ne consolăm copiii când se lovesc şi plâng cu vorbe bune, nu cu “ţi-am spus eu!”

1 Comentariu
Să ne consolăm copiii când se lovesc şi plâng cu vorbe bune, nu cu “ţi-am spus eu!”
Nu ştiu dacă vouă vi s-a întâmplat, dar încă de pe vremea când copilul meu începuse să meargă de-a buşilea şi să se împiedice până şi de propriile-i mâini, îmi intrase în reflex să îl iau în braţe, să îl mângâi, dar să îl dojenesc totodată: “Măi, mami, măi, nu ţi-am spus eu că te loveşti? De ce nu vrei să mă asculţi?” Era la mintea găinii că nu primeam nicio reacție, nici măcar o privire,

De ce sunt sunt importanţi bunicii în viaţa unui copil

1 Comentariu
De ce sunt sunt importanţi bunicii în viaţa unui copil
Cu toţii ştim că părinţii nu pot fi înlocuiţi de nimeni şi nimic, că ei sunt pilonii de bază ai dezvoltării copiilor, că ei sunt bucuria şi prima lor iubire. Cu toţii ştim că părinţii au puterea de a ţine copilul în palme, pe genunchi sau la piept şi de a-i alina durerea suflând sau cântând, că au puterea de a-i transmite dorinţe, credinţe şi valori şi au privilegiul de-al educa, în primul rând, să fie

Nu, nu mă mai compar cu nimeni

3 Comentarii
Nu, nu mă mai compar cu nimeni
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Cel mai frumos cuvânt românesc există şi în japoneză

2 Comentarii
Cel mai frumos cuvânt românesc există şi în japoneză
Eram în unul dintre cele mai frumoase parcuri din Tokyo, Ueno, și admiram în sinea mea prichindeii japonezi, cu păr drept, negru întunecat, breton până la sprâncene și fața albă ca orezul. Și apoi îl priveam pe Luc, cu părul vâlvoi, pielea bronzată și vânjos cum încerca să le intre în grații și să îi imite. Îi striga pe limba lui, ei răspundeau pe limba lor și își zâmbeau complice unii altora de parcă înțeleseseră gluma.

Fluturi în stomac

3 Comentarii
Fluturi în stomac
Doamne, Dumnezeule! Uitasem complet de senzația de fluturi în stomac până dăunăzi, când, Luc, copilul meu, m-a pupat cu o căldură mai mare decât a Soarelui. Cu o căldură de mi-a închis și mi-a deschis sufletul ca pe o ușă bătută de vânt. Râdeam, ne gâdilam şi ne giugiuleam pe saltea, cum facem de obicei când se trezeşte, şi mi-a prins deodată obrajii cu mânuţele. Mi-a luat apoi fiecare părticică din faţă (în afară de gură,

Mai stai puţin la mine în braţe, vrei?

0 Comentarii
Mai stai puţin la mine în braţe, vrei?
Încă de pe vremea când Luc avea capul cât o prună și mânuțele cât păstăile, cei din jur mă sfătuiau să nu îl învăț în brațe. Că va ajunge un alintat, iar eu – o cocoșată. Pe atunci nici nu știam exact pe ce planetă sunt și ce am de făcut, darămite să mă mai gândesc ce ar presupune învățatul lui în brațe. Dar bănuiam că e ceva de speriat dacă -nu unul- ci cinci-șase oameni

Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu

0 Comentarii
Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu
-Copilul tău va fi întotdeauna pe primul plan, ascultă la mine. Apoi va fi soțul tău și abia apoi vom urma noi, părinții tăi, îmi spunea mama înainte să nasc.  -Nu, nu, nu are cum. Andrei şi Luc vor fi la fel de importanți, o contraziceam. Ce-i drept, în mintea mea, nu avea cum. Îmi era neînchipuit de greu să cred că voi da la o parte vreodată tot ce ştiam să iubesc mai mult până