Browse posts tag by incredere

Pentru un copil, ce îi spune mama e sfânt

4 Comentarii
Pentru un copil, ce îi spune mama e sfânt
Acum două săptămâni, am fost de cacao. O mamă de cacao. Nu mi-am dat un şut în fund să scriu decât acum. Abia acum am gândul limpede şi pot să scriu fără să mă judec, să mă plâng, să mă victimizez. Fiindcă da, greşesc, nu sunt şi nici nu pretind că aş fi vreun model de urmat, iar când fac câte o dudă şi mă simt ca o ciupercă strivită de tractor, mă dojenesc destul de

Ai încredere în copilul tău, ai încredere în tine! Până la urmă, că vrem sau nu, toate trec

0 Comentarii
Ai încredere în copilul tău, ai încredere în tine! Până la urmă, că vrem sau nu, toate trec
Am trecut cu Luc prin multe etape provocatoare de-a lungul celor trei ani şi jumătate. Am trecut prin etapa în care spunea nu, refuza orice, numai să îşi exercite dreptul de a decide asupra vieţii lui. Am trecut prin etapa în care împingea copiii, câteva luni pline de stres pentru mine, din care nu credeam că mai ieşim vreodată. Serios, mă consumam că nu găsesc cauza comportamentului său de aveam şi coşmaruri. Am scris aici, pe

Ce-ar fi să ne prezentăm şi noi în faţa copiilor?

2 Comentarii
Ce-ar fi să ne prezentăm şi noi în faţa copiilor?
Mie îmi place să cred despre mine că nu sunt cârcotaşă, că sunt împăciuitoare, cât de cât tolerantă şi că încerc întotdeauna să găsesc diplomaţia necesară de a-mi spune punctul de vedere. Fiindcă nu îmi place să supăr pe nimeni. Ca să vă daţi seama la ce nivel plutesc, uneori îmi este ruşine să atenţionez o persoană răcită să nu se apropie de Luc şi să nu îl pupe. Prefer să inventez o scuză şi să

De la țară la oraș. Cu ce am plecat din Voineasa

0 Comentarii
De la țară la oraș. Cu ce am plecat din Voineasa
Nu știu de ce, dar în copilărie am privit întotdeauna orășenii ca pe niște Feți-Frumoși sau Ilene Cosânzene de pe alte tărâmuri, mult mai importanți și mai interesanți decât noi, oamenii de la țară, din Voineasa. Țin minte că vara veneau destul de mulți copii în tabere sau cu bunicii lor în stațiune, la baza de tratament, și, dacă mai erau și din București, eram în stare să fac și mătănii numai să mă bag cu

În Atena sau despre cum ar trebui să avem mai multă încredere în noi

0 Comentarii
În Atena sau despre cum ar trebui să avem mai multă încredere în noi
Recunosc cu dragă inimă că, de când am născut, mama mea a fost zidul nostru de sprijin. Am vrut să fac pe Hercule și Xena la un loc și i-am spus într-o doară -chiar înainte de soroc- că eu nu o să am nevoie de ajutorul ei decât la început puțin, puțin, vreo două-trei săptămâni maximum. Apoi poate să plece liniștită acasă, că fata ei se descurcă. În ignoranța mea, chiar așa credeam. Dar a fost