Înainte de venirea lui Luc, băiatul nostru de 3 ani şi 4 luni, vă mărturisesc că am crezut că o să am fetiţă. Cred că îmi doream asta în subconştient, fiindcă mi se părea mai uşor de crescut decât un băieţel (am mai scris aici toată povestea), avându-mă pe mine drept reper. 

Însă, după ce a venit acest copil cu ţuţuroi între picioare, cu ochi-pelin şi gene lungi, care mă întregeşte zi de zi, m-am îndrăgostit iremediabil de el. Nu m-am mai văzut altfel decât mamă de băiat.

Acum, la al doilea copil, mai toţi apropiaţii şi cunoscuţii ne urau să ne dea viaţa o fetiţă. Să avem perechea mult dorită şi visată de părinţi. Ba chiar şi ai mei îmi spuneau “aveţi un prinţ, o să vină o prinţesă.” Îşi doreau din toţi porii o nepoţică. Doar că, atunci când am aflat ce va fi, parcă am văzut câteva chipuri dezamăgite ale celor din jur.

 Mai puţin ale noastre.

Nici eu, nici soţul meu nu am avut niciun gând, nu ne-am făcut niciun plan, nu ne-am făcut niciun scenariu. Să fie bine şi atât, îmi spuneam. Ba chiar, mă gândeam să aflu exact la naştere. Dar când doctorul m-a întrebat dacă vreau să ştiu ce este, am cedat.

 Aşa că, după ce am aflat că este băieţel, nu am putut decât să mă bucur este chiar şi întocmai el.

Luc va avea un frate, un prieten, un omuleţ care sunt sigură că îl va privi ca pe un Soare.

Tata a fost simpatic când l-am sunat şi i-am spus că va avea un al doilea nepot: “Aia e! Sănătos să fie!” :)))

Acum, dacă aveţi sugestii de nume, tare m-aţi ajuta.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Al doilea copil al nostru: băieţel sau fetiţă? apare prima dată în Bebelonia.ro.