Browse posts tag by familie

Ziua când am vrut al doilea copil. Ziua când am fost naşi

2 Comentarii
Ziua când am vrut al doilea copil. Ziua când am fost naşi
Acum o lună, într-o duminică de toamnă cu iz de vară, cu soare prietenos, cu oameni haioşi şi bebe frumos, am fost naşi. Am fost norocoşi să fim naşii un băiețel cu miros de lavandă, David Andrei. Nu mai ținusem de la Luc un bebeluş atât de mult în brațe. Sigur, fugitiv am mirosit, am strâns sau am îmbrățişat gogoşari aşa mici. Chiar şi pe David. Dar niciodată nu m-am lăsat copleşită de emoții. Sau nu

Tatăl nu dă viață copilului, dar poate să-i dea tot ce are el mai bun

0 Comentarii
Tatăl nu dă viață copilului, dar poate să-i dea tot ce are el mai bun
-Mara, cine îţi citeşte ţie poveşti? am întrebat-o pe mititica de patru ani. -Mami, îmi spune veselă. Mami îmi citeşte seara. -Şi tati? Îţi citeşte şi el? nu ştiu cum am continuat să întreb, parcă vorbind gura fără mine. -Nu, tati nu…vine târziu de la serviciu şi e obosit… -Dar ai vrea să îţi citească?  -Da, tare mult…mi-a răspuns cu lacrimi în ochi. Am schimbat rapid subiectul, dar gândul îmi era la inimioara ei şi îmi

Să ne amintim de cei dragi, înainte ca ei să ne uite de tot 

0 Comentarii
Să ne amintim de cei dragi, înainte ca ei să ne uite de tot 
L-am lăsat pe Luc la grădiniță, ne-am urcat amândoi – eu şi Andrei – în maşină, iar eu am început să butonez pe Waze adresa unde soțul meu trebuia să mă ducă. Aveam o întâlnire şi nu voiam să întârzii. 11 minute, perfect! 11 minute, care au trecut pe lângă noi ca glonțul pe lângă ureche. Apucasem doar să îi urez “o zi bună la serviciu”, că şi deschid portiera, cobor şi mă pregătesc să traversez

Lăsați copiii să se murdărească! Să copilărească, de fapt!

0 Comentarii
Lăsați copiii să se murdărească! Să copilărească, de fapt!
Eram în parc acum două zile (oh, parcul, aducător de subiecte!) şi o fetiță de vreo patru ani a alunecat puțin pe nisip. În fund. -Vaaai, bunica, ți-am spus să nu mai sari, că te murdăreşti, i-a zis bunica ei, scuturând-o cu grijă. Imediat fetița a început să plângă. -M-am muldăliiiiiit! şi plângea cu zgomot. -Gata, bunica, te curăț eu acum! Şi mi-am dat seama că nu e un caz izolat. Des am auzit în parc

Când mama e bine, toată familia ei e la fel

0 Comentarii
Când mama e bine, toată familia ei e la fel
Oricât aş apăra eu egalitatea de gen, mamele se poziționează un deget mai sus față de tați în ceea ce privește căsnicia. Ele sunt cele care au dat formă iubirii lor şi, implicit, sentimentele de responsabilitate sunt mai puternice în ceea ce le priveşte. În cei doi ani şi jumătate de când sunt mamă, am observat un lucru incredibil: ori de câte ori am fost calmă, răbdătoare, înțelegătoare, liniştea a domnit în jurul nostru. Chiar dacă

Le e greu şi părinților care pleacă la job, nu doar celor ce rămân acasă

0 Comentarii
Le e greu şi părinților care pleacă la job, nu doar celor ce rămân acasă
Sunt deja doi ani şi jumătate de când stau acasă. Am ales să nu mă mai întorc la revista la care lucram înainte, pentru că am vrut să stau cu Luc până merge la grădiniță. Măcar până atunci. Am vrut să îl văd cum creşte, cum se înalță, cum îşi deschide sau închide culoarea ochilor, am vrut să am grijă de ce mănâncă, de cum doarme, am vrut să am grijă de el. Să nu pierd

Nu mai judecați copiii după prima impresie

0 Comentarii
Nu mai judecați copiii după prima impresie
Ştiu că mulți am crescut cu ideea că “prima impresie contează”, mulți ne străduim să fim pe placul tuturor, mai ales când îi întâlnim prima oară. Ne punem cămaşă când mergem la interviu, luăm un buchet de flori când mergem la un date, spunem cele mai interesante poveşti din viața noastră, cele mai amuzante glume sau încercăm, pe cât posibil, să ne ascundem din defecte. Ca să facem -nu-i aşa? – o impresie bună. Sigur, până

Nicăieri nu te simți mai bine decât în liniştea ta de acasă

0 Comentarii
Nicăieri nu te simți mai bine decât în liniştea ta de acasă
Am fost prinsă săptămâna asta cu proiecția de filme străine şi româneşti din Voineasa, de acasă de la mine, pe care eu şi prietenii mei de la Asociaţia Descoperă Voineasa am organizat-o. Imaginaţi-vă că noi avem un cinematograf funcţional aici, dar care nu a mai fost deschis de mai bine de 14 ani. Aşa că, ne-am gândit să facem o surpriză celor din zonă, dar şi celor care au venit de departe, să se plimbe pe

Îmi pare rău, dar copiii au prioritate

0 Comentarii
Îmi pare rău, dar copiii au prioritate
Povesteam acum câteva luni, la un eveniment în Bucureşti, unde eram cam singurii părinți, cum o mămică-mireasă şi-a alăptat copilul în Biserică, fiindcă bebeluşul plângea de foame şi nimeni nu o putea calma. Nu mai ştiam toată povestea, dar îmi rămăsese în minte ca un exemplu bun şi frumos. Mai ales că preoții au fost deschişi şi au acceptat. -Cum să întrerupi slujba religioasă ca să îl alăptezi? mă întreabă uimit un amic proaspăt căsătorit. -Uite,

De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul

0 Comentarii
De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul
M-am decis şi m-am răzgândit să scriu acest text de cel puţin 123 de ori. Îl am pe suflet demult, îmi creşte ca o ciupercă pe piele tot de-atât. Mi-a fost teamă să scotocesc prin dulapul minții amintiri care poate dor, care poate mă fac de râs. Dar cred că dorinţa de a ajuta oamenii care mă citesc e mai mare decât ego-ul meu. E mai mare decât mine. Scriu, așadar, îndoit, cu speranța că pot