-Iubita, iubita, hai să vezi ceva, mă strigă Andrei, soţul meu, atât de tare, din living, că eram convinsă că l-au auzit şi vecinii din blocul alăturat.

–Viiiiin, ţip cât să mă audă şi pe mine. Şi el, şi vecinii.

Eram în bucătărie şi frământam nişte carne tocată cu ceapă şi orez pentru ardei umpluţi. Scot mâna din castron, mă spăl bine şi scutur degetele. Nici nu mă mai şterg pe prosop, ca să ajung mai repede. Îi găsesc pe amândoi pe jos, pe el şi pe Luc, jucându-se cu animalele. Unele de lemn, altele de pluş, în mijlocul covorului. Într-un colţ, aliniate la dungă, şedeau un crocodil, un ursuleț Panda şi o vacă.

–Iubire, zice Andrei către Luc, ia spune-i tu lui mami, cu cine seamănă tati? 

Copilul nostru zâmbeşte, se uită la mine, se uită la el şi pune mâna pe crocodil.

-Dar tu, iubire, cu cine semeni? îl întreabă din nou.

Luc mai zâmbeşte un pic, îi face lui taică-su pe plac şi pune mâna pe – cine credeţi? – blănosul alb-negru. 

-Dar mami cu cine seamănă? pune al meu soţ întrebarea fatală, cu sprâncenele ridicate, trezindu-mă din reverii.

Singura care mai rămăsese era vaca, desigur. Mai aveam un pic şi ridicam eu bovina de jos, în locul lui Luc, să i-o arunc lui Andrei în scăfârlie. Dar copilul meu ne-a dat şah mat amândurora. Ridică mâinile în aer şi strigă:

-Cu pooooo’cul! răspunde senin.

Cu porcul, auziți! Am râs amândoi de ne-a durut pielea de pe abdomen. Nu m-am aşteptat la asta, vă spun sincer. M-a cuprins o boare teribil de caldă de la gât până la călcâi şi m-am dus şi l-am pupat. Nu pentru că m-a asemuit cu un omnivor masculin – pesemne nasul m-a dat de gol – ci pentru că ne-a arătat că nu este marionetă. Copilul meu judecă de unul singur. Andrei îl instruise să arate înspre animalul cu coarne, vă daţi seama, dar cu toate acestea copilul nu s-a oprit în a-şi spune gândul.

Asemuirile dintre oameni şi animale datează însă de pe la un an jumătate, când eram în Japonia şi soţul meu îl învăţase totuşi să răspundă “muuuuu!” la întrebarea “cum face mami?”. De aici, şi ideea jocului de mai sus. Naşului nostru Cos i-a spus mult timp “Cocoş”, mamei mele i-a spus că e “balenă”, iar la un moment dat, într-o carte în care a apărut o rădaşcă, a început să se agite şi să strige “tataiu”. Tatăl meu, adică. Ba nici soacra mea nu scăpat. Acum câteva luni, se jucau amândoi şi l-a pus să repete propoziţii:

-Luc e deştept! zice buni. 

-Luc e deştept! repetă el.

-Luc e frumos! spune buni.

-Luc e frumos! răsună piticotul.

-Luc e papagal!

Copilul stă puţin pe gânduri şi răspunde:

-Buni e papagal!

Eh, ce spuneți de copilul meu?

Iar voi cu cine semănați?

Poza: arhivă personală, animalele din dotare

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Cu cine seamănă mami?  apare prima dată în Bebelonia.ro.