Browse posts tag by copilarie

Azi e ziua soțului meu, tatăl copiilor mei! Cum ne-am cunoscut…

0 Comentarii
Azi e ziua soțului meu, tatăl copiilor mei! Cum ne-am cunoscut…
Soțul meu, Andrei, face azi 34 de ani şi mi-am dat seama că nu l-am descris până acum până la capăt. Ştiți acel prieten pe care îl puteți suna oricând, chiar şi la 4 dimineața, să vină să vă ia de pe un câmp că ați rămas în pană? Aşa e el, fără să clipească. Ştiți acel frate mai mare, care îşi încurajează fratele mai mic şi care se bucură genuin de orice reuşită a lui

Mi-e dor să fiu copil…

0 Comentarii
Mi-e dor să fiu copil…
Încă de când copilul meu a început să alerge, am început să mă socotesc și eu din nou copil. Prin ochii lui Luc, mă vedeam cum zburdam prin curtea de lângă fântână, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!).  Ori de câte ori ne jucam împreună pe sub masă, mă vedeam pe mine făcând cort din pături

De Crăciun, nu uitați să treceți şi pe la părinți

0 Comentarii
De Crăciun, nu uitați să treceți şi pe la părinți
-Alo, mama, de Crăciun vin acasă! îmi imaginez că îmi va spune copilul meu peste ani. Parcă mă şi văd țeapănă şi mută de bucurie, cu mâna pe gură, să nu îi urlu în telefon băiatului meu. Să nu mă creadă vreo disperată. “Te aştept, iubire. Vă aştept pe toți”, îi voi spune şi mă voi aşeza blând, pe fotoliu, cu telefonul la inimă, deşi el îl va fi închis demult deja. … M-am tot întrebat

Dacă aş mai fi din nou copil…

2 Comentarii
Dacă aş mai fi din nou copil…
Nu am cum să nu scriu măcar o dată pe lună de copilăria mea, fiindcă v-am tot spus că a fost minunată şi acum o retrăiesc constant prin năzbâtiile lui Luc. Dar mai sunt lucruri pe care le-aş schimba acum, dacă aş putea şi am făcut o mică listă: Dacă aş mai fi din nou copil, le-aş spune părinţilor mei că este în regulă să îmi spună “Te iubesc!” Deşi ştiu că o fac, că mă

Jocurile copilăriei mele

0 Comentarii
Jocurile copilăriei mele
E lesne de înţeles că, de un timp de vreme, în special de când copilul meu a început să meargă, încep să mă socotesc și eu copil. Prin ochii lui Luc, mă văd cum zburdam și eu prin curtea bunicilor, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!) precum caprele, dar care îmi plăceau la nebunie. Făceam cort

De ce visam eu oare să devin Om Mare?

0 Comentarii
De ce visam eu oare să devin Om Mare?
De ce visam eu oare Să devin om mare? Când azi mă tot gândesc Cum să mă trezesc Să fiu iarăşi mic Mai copilărind un pic… *** Când eram la grădinţă, eram atât de scundă şi schiloadă, că mi se vedeau venele indigo pe picioare şi, drept urmare, eram poreclită în mai multe feluri şi chipuri. Chipuri drăguţe, dacă stau bine să mă gândesc acum, însă atunci îmi displăceau. Mai toţi copiii îmi spuneau “biscuite-n dungă”,

Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții

0 Comentarii
Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții
Nu m-am gândit niciodată că o să îmi placă așa de mult nuvela în care eu sunt mama, Andrei e tata și Luc e copilul. Nu prea m-am gândit la postura asta înainte să mă văd în fața faptului împlinit, v-am mai spus. Mă mai jucam când eram mică de-a familia prin fața blocului, unde aveam bani din frunze și prăjituri din noroi, decorate cu petale de flori. Și cam atât. Oricum, țin minte că adesea

Copilăria, un accesoriu scump

0 Comentarii
Copilăria, un accesoriu scump
Într-o seară, când copilul meu avea vreo șapte luni, cugetam în bucătărie asupra unor treburi serioase – dacă să îi fac baie sau doar să îl spăl la fund – când îl văd pe tata că intră chitit să bea apă. Și cum mă aflam eu într-o inexplicabilă dilemă, îl întreb, din senin, dacă a avut o copilărie frumoasă. Așa, ca fapt divers. -Adică? m-a întrebat încurcat. -Dacă ai fost fericit, măi, tată, mic, repet răspicat