Browse posts tag by copil

Faceți totul în ritmul vostru! Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simţi mai vinovată decât o faci tu deja

1 Comentariu
Faceți totul în ritmul vostru! Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simţi mai vinovată decât o faci tu deja
Prea îl cocoloşeşti! Prea îl laşi să facă ce vrea şi să îţi răspundă! De ce nu îl înveţi cum să stea frumos la masă? Tu nu vezi cum se maimuţăreşte? Voi sunteţi de vină că plânge atât! Doamne, cât îl mai alăptezi? Că e mare şi dependent de tine. Şi multe alte remarci care poate sunt bine intenţionate, dar care pe noi ne lovesc din plin. Nu ai cum să fii un părinte bun la

Cele 15 principii de aur ale părintelui începător

0 Comentarii
Cele 15 principii de aur ale părintelui începător
Am pregătit pentru voi nişte principii amuzante, de pamflet, pe care cred eu că fiecare părinte începător sau om dornic să devină părinte ar trebui să le citească. Sigur, toate sunt exagerate, fiindcă în părinţeală găsim doar lapte şi miere, nu? :)) Notă: ştiu că nu se potrivesc toate pentru toţi, mă aştept să nu le guste toată lumea, dar să ştiţi că aştept şi sugestiile voastre să îmbunătăţim lista. ***       1. O să intri în

Îmi iubesc corpul de gravidă, fiindcă e templul copilului meu

0 Comentarii
Îmi iubesc corpul de gravidă, fiindcă e templul copilului meu
Când am fost la mare cu rulota acum două săptămâni, nu v-am spus un lucru, de ruşine poate: m-am simțit de câteva ori prost că m-am îngrăşat, că iar mi s-au umflat mâinile, că am început să îmi simt picioarele cum se ating între ele la pulpe, să îmi simt degetele ca nişte cârnăciori, să cred despre mine că mă transform din mica sirenă în mica balenă. Un gogoşar umplut, fiindcă sunt scundacă tare.  Mai ales

Mama, nu voi ţine minte tot, dar îmi voi aminti cât de mult m-ai iubit

1 Comentariu
Mama, nu voi ţine minte tot, dar îmi voi aminti cât de mult m-ai iubit
Astăzi am visat cu ochii deschişi la scrisoarea de mai jos, scrisoare imaginară pe care puiul meu poate mi-o va trimite cândva, cumva. Printr-un porumbel, printr-un email sau prin maşina timpului. Copilul meu de 3 ani şi 5 luni s-a cuibărit azi minute bune în braţele mele după somnul de prânz, mă ţinea strâns ca pe vremea când era mititel şi mi-a sărutat burtica, unde creşte frăţiorul lui. Şi cum eu nu contenesc cu nostalgiile, creierul

Când îi greşeşti copilului tău, să nu uiţi să îi ceri iertare

6 Comentarii
Când îi greşeşti copilului tău, să nu uiţi să îi ceri iertare
Soţul meu încă lucrează de acasă şi, din cauza unor schimbări la serviciu, este un pic (sau mai mult) stresat. Nu îi ies lucrurile aşa cum şi-ar dori, deşi eu sunt convinsă că îi ies bine, dar, la cât de meticulos îl ştiu, vrea mai mult. Iar Luc – vrea să se joace cu el. S-au jucat frumos tot weekendul, doar că azi-dimineaţă copilului i-a fost dificil să înţeleagă că e luni, că e un început

Naştere naturală sau cezariană, îl voi iubi la fel

4 Comentarii
Naştere naturală sau cezariană, îl voi iubi la fel
“Naşterea naturală este o dovadă de iubire absolută faţă de copilul tău”, scria cineva pe un grup, lucru care mi-a atins nişte corzi şi care mă determină să vă vorbesc în seara asta despre un subiect tare sensibil pentru mine. Un subiect despre care evit să vorbesc în general, pentru că mi se pare un lucru intim, doar de sufletul mamei ştiut: naşterea.  Vreau să menţionez din capul locului că nu îmi doresc să înfluenţez pe

“Mami, nu mai plânge! Sunt aici…”

0 Comentarii
“Mami, nu mai plânge! Sunt aici…”
Asta mi-a zis copilul meu de trei ani azi, la prânz. “Nu mai plânge, sunt aici”, două propoziţii care mi-au dat pulsul peste cap. I-am făcut o omidă din hârtie, pe care să o sufle cu paiul şi, după câteva încercări de a se juca cu ea, o rupe. O face ferfeniță, iar eu îmi preschimb zâmbetul într-o mâțăială teatrală, cu buza lăsată, ochi supărați, de mai-mai să dau în plâns. Dar în capul meu, totul

Când mi-a trimis copilul, Dumnezeu mi-a trimis lumină. Paşte liniştit!

0 Comentarii
Când mi-a trimis copilul, Dumnezeu mi-a trimis lumină. Paşte liniştit!
Paştele nu e despre geamuri şterse cu ziarul făcut mototol, despre covoare bătute sau spălate până la ultima scamă, despre burți pline şi atâtea feluri de mâncare, că nici nu le mai ții socoteala.  E despre iubire, bunătate, despre puterea de a ne îmblânzi invidia, de a respecta un punct de vedere diferit, fără ironii sau injurii, la adresa credinței sau non-credinței celorlalţi, despre linişte sufletească, neîntreruptă de gânduri apăsătoare. Este despre bucuria de a trăi

Nimeni nu te învaţă cum să fii mamă mai bine decât copilul tău

0 Comentarii
Nimeni nu te învaţă cum să fii mamă mai bine decât copilul tău
Astăzi nu am niciun articol măreţ. Gândit în profunzime, documentat, întors pe-o parte şi pe alta. Astăzi vreau doar să vă spun că a fost una dintre cele mai liniştite zile ale noastre. Am început dimineaţa cu o îmbrăţişare duioasă, apoi am continuat-o cu clătite de post (să pot mânca şi eu), pe care eu le turnam în tigaie, iar el le întorcea, apoi ne-am luat cu joacă în casă şi în curte. Curte mică, dar

O mamă pentru copilul ei: prefer să n-am nimic, dar să te am pe tine…

0 Comentarii
O mamă pentru copilul ei: prefer să n-am nimic, dar să te am pe tine…
E greu să îmi adun gândurile zilele acestea, e greu să nu mă scurg în abis. Îmi e greu să nu îmi fie ciudă că noi stăm închişi în casă şi alții nici cu armata pe străzi nu ar sta. Sunt mai îngrijorată decât de obicei. Zâmbesc parcă mai rar decât acum câteva săptămâni. Fiindcă mă gândesc doar la ce spun mulți: suntem pe urmele Italiei şi ne încăpăţânăm să nu vedem realitatea. Şi mi-e ciudă.