Browse posts tag by copil frumos

Eşti frumos, puiul mamei! De ce cred că e mai bine să îmi complimentez copilul decât să nu

2 Comentarii
Eşti frumos, puiul mamei! De ce cred că e mai bine să îmi complimentez copilul decât să nu
Eram la cumnații noştri în vizită când ne-am întâlnit cu doi amici comuni, părinți de Aida, de nouă luni. Tatăl fetiței s-a apropiat de Luc şi a vrut să îl complimenteze, să îi spună că e frumos, dar soția sa l-a întrerupt. -Stai, vezi, poate Alexandra cu Andrei nu îi spun lui Luc că e frumos sau deştept. -Poftim? am întrebat uimită. -Da, am întâlnit părinți care nu îşi complimentează copilul. Ne-au atras atenția să nu

Copilul meu frumos nu merită o mamă neîngrijită

6 Comentarii
Copilul meu frumos nu merită o mamă neîngrijită
Am intrat duminică la prânz, cu Luc pus în marsupiu, în Jysk-ul din cartierul nostru, ca să îmi clătesc ochii după un taburet pentru baie. Tot caut unul mic, clasic, care să se potrivească mobilei și pe care să stau când trebuie să mă înfrumusețez. Și, ca o ironie, mă priponesc în față unei oglinzi imense, cu ramă albă, prin care vedeam tot magazinul, inclusiv pe noi. Prin care îmi vedeam fața bine. Ei, și pentru

Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu

1 Comentariu
Îţi mulţumesc pentru răbdare, iubitu
-Copilul tău va fi întotdeauna pe primul plan, ascultă la mine. Apoi va fi soțul tău și abia apoi vom urma noi, părinții tăi, îmi spunea mama înainte să nasc.  -Nu, nu, nu are cum. Andrei şi Luc vor fi la fel de importanți, o contraziceam. Ce-i drept, în mintea mea, nu avea cum. Îmi era neînchipuit de greu să cred că voi da la o parte vreodată tot ce ştiam să iubesc mai mult până

Mamă de băiat

1 Comentariu
Mamă de băiat
Trebuie să recunosc în faţa voastră că am crezut că o să am fetiţă. Cred că îmi doream asta în subconştient, fiindcă mi se părea mai uşor de crescut decât un băieţel. Credeam că o să am mai mult habar într-ale vieţii, luându-mă pe mine ca reper. Dar și pentru că – să nu râdeți – mă gândeam că la bătrânețe o să mă sune sau o să mă viziteze mai des decât ar face-o un

Dependenţă de copil

0 Comentarii
Dependenţă de copil
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai aveam cum să

De ce visam eu oare să devin Om Mare?

0 Comentarii
De ce visam eu oare să devin Om Mare?
De ce visam eu oare Să devin om mare? Când azi mă tot gândesc Cum să mă trezesc Să fiu iarăşi mic Mai copilărind un pic… *** Când eram la grădinţă, eram atât de scundă şi schiloadă, că mi se vedeau venele indigo pe picioare şi, drept urmare, eram poreclită în mai multe feluri şi chipuri. Chipuri drăguţe, dacă stau bine să mă gândesc acum, însă atunci îmi displăceau. Mai toţi copiii îmi spuneau “biscuite-n dungă”,

“Încrederea te ajută să realizezi tot ce îți propui”

0 Comentarii
“Încrederea te ajută să realizezi tot ce îți propui”
Continuăm mărturisirile din cadrul rubricii #dePoveştiCuMamele cu Lorena Vlăduţu, un om luptător şi o mămică nemaipomenit de curajoasă a Sofiei (1 an si o lună), care are de împărtăşit istorisiri de viaţă uimitoare. Este singura supravieţuitoare dintr-un şir de sarcini nereuşite, mama ei având Rh negativ. A fost născută la nici şapte luni, a luptat pentru viaţă şi şi-a revenit miraculous din moarte clinică. Acum, mamă fiind la rându-i, ne arată cum încrederea în forţele proprii

Iubire pantagruelică: îmi îndes copilul în suflet şi nu mă mai satur

0 Comentarii
Iubire pantagruelică: îmi îndes copilul în suflet şi nu mă mai satur
Iubirea a fost întotdeauna laitmotivul vieţii mele, fiindcă, vrând-nevrând, m-a însoţit în toţi paşii. Bunicii mei s-au iubit timp de 60 de ani, părinţii mei încă se iubesc enorm, iar eu şi soţul meu suntem de aroape de 13 ani împreună. Din copilărie. Iubirea pentru cărţi m-a făcut să citesc, iubirea pentru versuri m-a făcut să scriu şi doar din iubire pentru viaţă încerc să fiu mai bună. Iar acum, odată cu Luc, iubirea îmi arată

De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept

4 Comentarii
De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept
Anul trecut, pe vremea asta, îi scriam o poezie copilului meu. Mai aveam opt zile de așteptat după el. Nu știu de ce, dar până atunci avusesem numai inspirații simboliste și ușor deprimante, cu poezii cam sumbre. Ca să vedeți despre ce vorbesc și fiindcă-i numai bună pentru articolul pe care l-am scris ieri, cu Timpul, vă las și poezia asta: Trece timpul si nu-mi doresc. M-a certat mama și m-a pus să scriu și “frumos”.