Browse posts tag by casa

Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept

0 Comentarii
Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept
La mine în casă e haos. De azi-dimineață. Soțul meu a plecat iar la un ultramaraton undeva în Bucovina, are de alergat 110 km în 30 de ore. A început azi-noapte, la ora 00.00 şi ar trebui să termine mâine-dimineață. Aşa că 3 zile iar lipseşte. De data asta am dat puțin ochii peste cap, fiindcă tocmai ce s-a întors din Alpi, unde a alergat 5 zile singur în jurul Mont Blanc-ului şi îmi promisese că

Dacă pereții casei noastre ar vorbi…

0 Comentarii
Dacă pereții casei noastre ar vorbi…
Nu ştiu ce am avut azi. O stare de nelinişte, de umezeală în ochi, de apăsare profundă. Uneori, mă uit la ce am, la minunile mele şi mi se pare că prea e frumos. Prea suntem bine, prea ne iubim, prea ne bucurăm să respirăm sub acelaşi acoperiş. Şi apoi mă rog să nu-mi dispară de sub ochi toată fericirea asta. O merit? mă întreb. Dar de ce nu aş merita-o? îmi răspund. Şi apoi mă

Când vrei să mergi în vizită la o mamă cu bebeluş, anunţă înainte

0 Comentarii
Când vrei să mergi în vizită la o mamă cu bebeluş, anunţă înainte
Tocmai aruncasem cu boltă scutecul plin cu caca într-un colţ din cameră, Luc plecase afară cu Andrei, lăsând în living vreo 20 de maşinuţe aliniate ca furnicile, eram transpirată, cu un tricou tăiat la decolteu, iar bucătăria era trecută prin Al Treilea Război Mondial, când primesc o poză cu o şosea şi următorul mesaj: -Suntem în drum spre tine! Erau prietenii mei de la Braşov, pe care nu îi mai văzusem demult. Panică! Sigur, dacă aş

Când copiii vin pe lume, trebuie să le deschidem braţe pline de iubire, nu uşi poleite cu aur

0 Comentarii
Când copiii vin pe lume, trebuie să le deschidem braţe pline de iubire, nu uşi poleite cu aur
Ne-am mutat la casă din Noiembrie şi să vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că ne place. As fi de-a dreptul făţarnică să spun că nu. Nu este nici cât o garsonieră, nu e nici cât un palat, dar are 3 dormitoare mici (mai mici decât dormitoarele apartamentulului nostru) şi un pod, unde Andrei mai poate lucra seara, când vine de la serviciu şi are diverse call-uri.  Dar mi-am dat seama că noi tot într-o cameră

Un nou început. Ne mutăm la casă…

10 Comentarii
Un nou început. Ne mutăm la casă…
E ultima seară în apartamentul nostru drag. E ultima în locul în care am devenit părinţi, ultima în livingul unde Luc mi-a zâmbit prima oară, ultima în holul unde obişnuia să se joace cu maşinuţele sau să bată mingea, ultima în bucătăria unde am împrăştiat atâta aluat pe pereţi, că greu, foarte greu l-am curăţat. E ultima seară în baia în care mă ascundeam când voiam puţină linişte, în care dădeam drumul la apă şi mă

Dezordine va fi mereu, dar copiii noştri nu vor fi mici o veşnicie

1 Comentariu
Dezordine va fi mereu, dar copiii noştri nu vor fi mici o veşnicie
De obicei, într-o zi de stat cu Luc acasă, strâng prin apartament de vreo zece ori. Nu apuc să bag şosetele la loc, că dărâmă tot dulapul. Nu apuc să aspir cum trebuie, că varsă un ghiveci cu flori. Nu termin să strâng masa în bucătărie, că varsă vreun smoothie pe covor. Nu ştiu de ce, dar nu pot să nu strâng după el. Îmi place ordinea, nu mai sunt atât de nebună cum eram odată,