Browse posts tag by bebelus

Oricâte temeri ai avea la al doilea bebe, poţi să o iei de la capăt!

0 Comentarii
Oricâte temeri ai avea la al doilea bebe, poţi să o iei de la capăt!
Am deja 32 de săptămâni de sarcină şi mii de bătăi de inimă pe minut. Când mă gândesc că mai am aşa puţin până la naştere, parcă mă săgetează un fior de la călcâi şi până în piept, urcând încă o palmă şi oprindu-se în gât. Apoi înghit. Înghit. Dar nu se duce. Mă apucă, la modul serios, ameţeala câteva secunde când mă gândesc la ce mă aşteaptă.  Poate e normal, poate sunt eu mai panicoasă

Vom fi din nou părinți. Al doilea bebeluş din casa noastră urmează să vină

6 Comentarii
Vom fi din nou părinți. Al doilea bebeluş din casa noastră urmează să vină
6 cm şi 64 de grame. O mică lumânare parfumată, aprinsă în interior, luminându-mi coastele, stomacul, plămânii, dar, mai ales, inima. Atât are bebeluşul nostru de 13 săptămâni, care vrea să vină într-o zi de toamnă. Al doilea copil. Noi, al doilea copil. Am aflat că sunt însărcinată chiar în ziua în care a murit tataie. În aceeaşi oră. Eram într-un mall, la un eveniment, şi, deodată, am simţit nevoia să mă duc să cumpăr un

Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!

0 Comentarii
Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!
Cândva, demult, sub inima-mi mică, strâmtă, Creşteai tăcut şi-o ascultai cum îți cântă. Doar nouă luni din viață în mine te-am avut, Dar ale tale urme nici acum nu s-au pierdut.   Cândva, demult, sub pielea-mi laşă, străvezie, Te-ai ascuns domol, ca nimeni să nu te ştie. Mi-ai adus pe chip o lumină năucitoare Şi mi-ai înălțat simțirea până colo, în zare.   Cândva, mereu şi ori de câte ori respir, Îți miros şi îți pipăi

Mai ascultă-mi inima un pic…

0 Comentarii
Mai ascultă-mi inima un pic…
-Ce faci, mami? l-am întrebat când am văzut că îşi pune urechea pe scoarța unui copac. Eram printr-un parc mai sălbatic şi ne plimbam prin pădurea lui. -I-mi-ma, mi-a răspuns. Imima copac. Voia să îi asculte inima, aşa cum mi-o ascultase mie de atâtea ori. Aşa cum i-o ascultasem şi eu pe a lui de şi mai multe ori. Nu l-am întrerupt, ba chiar mi-am pus şi eu urechea pe trunchi. Adesea, în momentele mele de

Paradoxul unei mame: să te bucuri că-l vezi cum creşte, dar să suspini că nu mai e bebeluş

2 Comentarii
Paradoxul unei mame: să te bucuri că-l vezi cum creşte, dar să suspini că nu mai e bebeluş
Nu știu ce se întâmplă, dar odată cu al meu copil am devenit mult mai sensibilă, mult mai gânditoare și în sinea mea filozofez de îi întrec pe Platon și Aristotel. Iar cu emoția, cu ea stau prost. Rău de tot. Văd pe stradă o pisică mieunând și instantaneu mă gândesc sau mă întreb dacă are parte de iubire, afecțiune, hrană. Dacă are pe cineva. Și ca să îmi fie mie bine, mă gândesc că are.