Când amintiri de-ale voastre devin, în cele din urmă, doar ale tale
-Vezi, mami, cum stăteai mereu la mine în brațe? îl întreb, arătându-i poze de anul trecut, când îl plimbam în sistem. -Ce e asta? întreabă el curios. -Care? întreb eu cu sufletul deja franjuri, înţelegând din prima. -Asta. Şi pune mâna fix pe Manduca lui, sistemul pe care nu îl mai folosim de vreo jumătate […]
De Crăciun, nu uitați să treceți şi pe la părinți
-Alo, mama, de Crăciun vin acasă! îmi imaginez că îmi va spune copilul meu peste ani. Parcă mă şi văd țeapănă şi mută de bucurie, cu mâna pe gură, să nu îi urlu în telefon băiatului meu. Să nu mă creadă vreo disperată. „Te aştept, iubire. Vă aştept pe toți”, îi voi spune şi mă […]
Interviu cu mamaie. Cum era să fii bunică, acum 30 de ani, la ţară (III)
V-am spus că acum câţiva ani, înainte ca mamaia mea bună să moară, i-am luat un interviu şi mi-am propus să fac multe poveşti din el. Dar nu mă gândeam că îmi va fi atât de greu. Este lung, savuros, cu limbaj neaoş, în dezacorduri, pe care nu l-aş înlocui. Am încercat, dar nu îmi […]
Cele mai scumpe amintiri ale unei mame sunt gratis
Am fost în priză săptămâna trecută cu acomodarea lui Luc la grădiniță, cu întâlniri restante, cu căutarea unei noi locuințe, cu întrebări de introspecție de genul „şi acum, eu ce mă fac?” de nu am avut timp să mai scriu aşa des. Şi în toată vâlvătaia agitației, am uitat o sumedenie de lucruri. Am uitat […]
Prima zi de grădiniță…
Mă ții strâns cu mânuța de decolteul rochiei, de frică parcă să nu mă ridic din pat şi să plec. De frică să nu te las să dormi singur, acum, la prânz. Îți place să îți înghesui nasul în pieptul meu, iar mie – doar ştii dintotdeauna – îmi place să îți ascult respirația. Aşa […]
De ce visam eu oare să devin Om Mare?
De ce visam eu oare Să devin om mare? Când azi mă tot gândesc Cum să mă trezesc Să fiu iarăşi mic Mai copilărind un pic… *** Când eram la grădinţă, eram atât de scundă şi schiloadă, că mi se vedeau venele indigo pe picioare şi, drept urmare, eram poreclită în mai multe feluri şi […]
De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept
Anul trecut, pe vremea asta, îi scriam o poezie copilului meu. Mai aveam opt zile de așteptat după el. Nu știu de ce, dar până atunci avusesem numai inspirații simboliste și ușor deprimante, cu poezii cam sumbre. Ca să vedeți despre ce vorbesc și fiindcă-i numai bună pentru articolul pe care l-am scris ieri, cu […]
