Scrisoare pentru copilul meu, Luc, 1 an și 6 luni, pe care o să o împăturesc, o să o fac avion și am să îi dau drumul să zboare de la balcon 🙂
Să mă ierți, dragul meu, când mă uit la tine şi mă pufnește plânsul. Nu mi-am imaginat niciodată că mă pot simți datoare Universului că mi te-a adus.
Să mă ierți când nu reuşesc să fiu mereu şi mereu în spatele tău când cazi și te julești. Dar crede-mă când îți spun că sunt lângă tine să te ridici.
Iartă-mă, scumpul meu, când mai spun în glumă apostrofat: “Mami, ce mă fac eu cu tine?” Când, de fapt, eu nu ştiu ce m-aş face fără.
Să mă ierți când uneori te sufoc cu iubirea mea. Imaginează-ți că este copleşitoare şi pentru mine.
Să mă ierți când nu te voi mai putea apăra de răutățile din jur. Dar promit să te învăț cum să faci singur asta.
Să mă ierți când mă mai gândesc departe, departe, peste 30 de ani, când nu o să mai fii al meu şi mă întristez aiurea. Dar mi-ar plăcea să rămânem exact ca acum o eternitate şi o zi.
Să mă ierți când nu înțeleg întotdeauna ce vrei să îmi spui, când te frustrezi, începi să plângi sau te superi pe mine. Dar să ştii că înțeleg ce simți şi te îmbrățișez până când totul va fi bine.
Să mă ierți pentru zilele şi nopțile în care mai sunt obosită, nervoasă, fără vlagă sau chef de alergat. Sunt omuleț ca tine şi mi se mai descarcă şi mie acumulatorii de îmi vine să nu mă mai dau jos din fotoliu. Dar tot tu ai grijă să să mă încarci.
Te rog, să mă ierți de acum pentru toate divergențele noastre viitoare, absurde sau îndreptățite. Vor apărea cu siguranță, nu avem cum să scăpăm.
De asemenea, să mă ierți că mă tot uit în jur să caut relația perfectă dintre mamă şi fiu. O relație pe care nu o găsesc, dar sper să fie a noastră.
Şi, în cele din urmă, iartă-mă că nu mă pot abține nici măcar o zi fără să te miros, fără să îți spun „te iubesc” şi că eşti cel mai frumos copil de pe pământ. Nu mă pot abține şi pace.
Sursa foto: Unsplash
Cu drag,
mama
0
0
0
0
