Regine sau spălătorese, avem ceva în comun: suntem mame şi facem tot ce putem

Zilele acestea am cam renunțat la citit cărți sau scris pe blog şi m-am uitat la un serial, „The Crown”, pe Netflix. Ştiți voi că nu ne putem permite să ne delectăm cu toate, mai ales când ai copil care nu se joacă foarte mult timp singur. Dar m-a prins serialul acesta aşa de tare, că în orice timp liber eu mă mai uitam puțin la el şi apoi mă pierdeam în articole istorice. Fiindcă, deşi clar dramatizat de dragul artei, serialul pune sub lupă Familia Regală Britanică, împreună cu intrigi, conspirații, unde mariajul dintre Regina Elisabeta a II-a şi Prințul Filip este nucleul poveştii.

Şi după fiecare episod, mai stăteam încă pe atât să caut cât adevăr se ascunde în dramatizarea realității.

Şi apoi, meditam.

Meditam mult. Mai ales când analizam ce înseamnă să fii Regină, soție, soră, fiică, dar mai ales mamă. Cum relația dintre ea şi copiii ei părea să fie absentă. Cum nu avea timp nici să le spună noapte bună, darămite să le dea vreo îmbrățişare. Sigur, înțeleg că abia după era prințesei Diana (viitoarea ei noră) s-a încurajat afecțiunea dintre personalitățile regale şi copiii lor, dar atunci, în anii ’50, Prințul Filip era mult mai implicat ca tată decât ea ca mamă.

Şi, la un moment dat, într-un context de tumult politic pentru Marea Britanie, un prieten al Prințului Filip o critică pe soția lui, pe Regina Elisabeta a II-a. Îi spune că este prea dură cu copiii, că nu se ocupă de ei cum ar trebui. La care el îi răspunde:

-She’s trying her best! Adică face tot ce poate.

Şi aşa este. La câte probleme a avut la nivel diplomatic, politic, social, familial, Regina a încercat să se împartă în toate direcțiile. Ea, spre deosebire de noi, nu putea prioritiza sub nicio formă familia, cât monarhia în sine. Nu putea alege să nu meargă la o întâlnire cu Winston Churchill şi să stea să se joace tenis cu fiul ei, Charles. Dar făcea tot ce îi stătea în putință să fie, pe lângă atâtea altele, şi o mamă bună.

Cum facem toate. Fie că suntem regine sau spălătorese, fie că lucrăm la Marriott sau la magazinul din colț, fie că mâncăm caviar sau fasole bătută, avem un lucru în comun: suntem mame şi facem tot ce putem.

Vă recomand acest film, când şi dacă aveți timp. Eu îi mulțumesc prietenei mele, Olimpia Melinte, pentru recomandare 🙂

Poza: metro.co.uk

Cu prietenie,

Alexandra

 

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.