Comentarii la: Primului meu copil: Mulţumesc că tu ai dus tot greul!

De: Placereshop

Placereshop — Mon, 25 May 2020 14:04:17 +0000

Foarte emotionant, trebuie sa invatam sa apreciem lucrurile si persoanele pe care le avem..

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Thu, 07 May 2020 06:47:24 +0000

Ca răspuns la Paula. Eu multumesc

De: Paula

Paula — Thu, 07 May 2020 06:36:58 +0000

Minunat articol, emoționant, profund... A fost o eliberare pentru mine! Nu îmi pot opri emoțiile, așa că le las sa se exprime curgând lin pe obraji... Să fiți bine! Mulțumesc

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Wed, 06 May 2020 12:39:38 +0000

Ca răspuns la Georgy. Te aud, să ştii. Te aud că e o adevărată provocare şi îți doresc multă, multă răbdare. Dar sigur mai vin momente în care te uiți la ei şi îți spui ca mine. Că eşti norocoasă să îi ai

De: Georgy

Georgy — Wed, 06 May 2020 12:31:51 +0000

Buna! Eu am deja un bebe2 de 10 luni si cea mare de 3 ani si 2 luni. E diferenta mica, tocmai de aceea foarte greu gestionez majoritatea momentele mele cu ei. Tot timpul imi zic ca nu i drept pt cea mare, am impresia ca cel mic nu ma lasa sa ma ocup asa cum ar trebui de ea … si tot asa. Si de aici fel de fel de frustrări. Este un haos permanent, timpul zboara … efectiv zboara, iar faptul ca vreau sa fac lucrurile ” ca la carte” nu ma lasa sa ma bucur de lucrurile cu adevarat frumoase, momente si clipe care nu se mai întorc, de naivitatea loc … de rasul lor pur. Offf …

De: Alexandra

Alexandra — Tue, 05 May 2020 13:22:54 +0000

Ca răspuns la Teodora. Haha, poti sa scrii linistita, ca imi place sa citesc ce idei si sentimente va strarnesc articolele mele. Multumesc tare, esti o draguta :)

De: Teodora

Teodora — Tue, 05 May 2020 11:13:28 +0000

Am iesit si noi afara ieri ..in fata casei sa ne balacim in balti… echipati de ploaie si cu cizme de zapada 🙂 era atat de fericit ca am iesit din casa dupa 2 luni incat numai a plans… „roata motoletei nu se invalte cu tlebuie”… ca a stat atat de mult in pivnita incat s-a uscat praful pe ea… baltile nu sunt ale nimanui ..doar ale lui … a fost o zi grea atat ieri cat si azi… dar tot el imi zice : mami esti fericita? Nu fi supalata…poti fi si fericita !
Il ador si il iubesc chiar daca zilnic zice : nu vleau sa impart jucariile cu Damian… nu e fratiorul meu…
Rabdare… rabdare… va trece ..imi spun…si ies afara sa mai trag un plans… 🙁 dar cresc atat de repede ca nu apucam sa le traim toate care am vrea…nu apucam sa inregiatram in memorie fiecare clipa si fiecare zambet al lor…. traim apoi din filmuletele lor ce le facem cu miiile pana umplem memoria telefonului…
Sunt minunati !
Te imbratisez… nu vreau sa scriu mai mult decat tine :))))) ca as tot scrie 🙂

De: Alexandra Lopotaru

Alexandra Lopotaru — Mon, 04 May 2020 21:58:30 +0000

Ca răspuns la Cosmina. Si eu ma gandesc la asta des. Dar ne vom adapta, se vor adapta. Chiar cred ca ei se adapteaza mai usor decat noi, iar noi vom face tot posibilul sa nu se simta dati la o parte, nu? :)

De: Cosmina

Cosmina — Mon, 04 May 2020 19:41:52 +0000

Mi ai umplut ochii de lacrimi și sufletul de realizarea celor scrise de tine, care în mare parte sunt aceleași trăite și de mine. Am o noua frica acum.. Frica de a nu l îngriji cum trebuie după nașterea bebelui2, de a nu fii prea obosita ca să mai putem fi și noi doi ca acum. Nu vreau sa l fac sa sufere nicio clipa