Prima vacanță în doi, după trei ani de când am devenit părinți. Unde am mers?

Vă scriu mai puțin zilele acestea, fiindcă nu prea am internet, dar vreau să vă țin la curent cu ultimele noutăți, pe scurt. Ca un jurnal:

●Am plecat pentru o săptămână la schi, cu soțul meu, în Bulgaria, la Bansko. Este prima noastră excursie în doi, de o săptămână, de când am devenit părinți. Spun „în doi”, în sensul că Luc a rămas acasă, cu bunicii, la Voineasa. Dar suntem şi cu alți prieteni.
●Noi doi am mai plecat în trei excursii de o zi până acum, cât am stat în Japonia şi a avut Andrei liber de la serviciu, că s-a schimbat împăratul (dacă mai țineți minte aici). Dar atât.

●Am plâns două nopți înainte de a pleca în vacanță, de teama de a-l lăsa pe Luc acasă. Vă mărturisesc că mi-a fost greu, oricât mă dau eu rotundă, dar soțul şi prietenii m-au convins să fac acest pas. Mai mult soțul 🙂
●Ori de câte ori sun acasă, Luc mă expediază rapid, că se joacă prin casă cu tataiu (cum e Luc la bunici, de obicei, am scris aici)
●Excursia a început prost. Tare prost. Am primit un apartament în care nu s-a făcut curat. Lenjeria murdară, gunoi prin casă, servețele murdare prin baie, firimituri. Au refuzat să strângă mizeria, pe motiv că o vor strânge a doua zi. Ne-am oferit să facem noi curat, să aspirăm, să ştergem, să ducem gunoiul. Doar de lenjerii curate aveam nevoie. „N-avem”, ne-au zis.
-Şi noi? Unde dormim?
-Vă dăm altul.
Acest „altul” a fost fără căldură, fără lumină într-o cameră, cu o canapea ruptă şi tare ca un buştean. Şi murdar. Aşa că, în prima zi, ne-am certat cu proprietarul şi cu booking.com să ne mutăm, că nu voiau să ne dea banii înapoi. Nici că unul, nici că altul.

●E prima oară când ni se întâmplă asta în Bansko, deşi am mai venit de 4-5 ori până acum, în trecut.

●În prima noapte, fiindcă efectiv nu am avut ce face, am dormit în al doilea apartament, cu polarul pe mine. Ne aduseseră calorifere, după insistențe, dar sărea des siguranța. A fost ok în final, mă simțeam ca la cort (mie îmi place la cort!), dar merita mult mai puțini bani decât plătisem.
●A doua zi, ne-am dus la schi, să nu mai pierdem timpul.

●Seara, după ce ne-am întors, am reuşit să ne relocăm. Trimisese unul dintre prietenii noştri poze şi videoclipuri la booking.com, cu toate neregularitățile din cele două apartamente. După vreo 10-15 telefoane cu ei, au acceptat să ne schimbăm cazarea.
●Astăzi, am fost iar la schi, iar seara la spa-ul de la hotel. Fiindcă, da, ghinionul s-a transformat în noroc 🙂

Când pleci pentru prima oară în vacanță, fără copil, cred că trebuie să pleci împăcat. Pregătit. Măcar pe jumătate. Altfel, vei sta să te gândeşti la ce mănâncă, dacă se joacă, dacă plânge, dacă se loveşte. Dacă îți simte lipsa. Când el poate chiar e fericit, mâncat, spălat, îmbrăcat. Şi, astfel, te vei putea reconecta şi cu cealaltă bucată din sufletul tău, pe care poate ai lăsat-o mai la umbră, şi vă veți putea încărca amândoi rezervorul pentru întreg anul ce vine. Noi am simțit că avem nevoie.

PS: dacă nu aş fi ştiut că Luc va fi bine la bunici, eu nu aş fi plecat. Contează mult să ai astfel de ajutor.

Vă pup,

Alexandra