„Porniți la drum fără teamă, doar cu imaginea vacanţei în minte”

Oana Marinescu, una dintre cele mai relaxate şi sincere mămici pe care le cunosc, de profesie însoţitor de zbor, a acceptat să ne vorbească la rubrica #dePoveştiCuMamele despre grija (aproape a tuturor) părinţilor de a zbura cu prichindeii lor. Ne oferă sfaturi, tips&tricks despre cum să avem o călătorie cât mai lină, dar ne şi mărturiseşte cum şi în ce fel băieţelul ei de un anişor, Răzvan, a schimbat-o. Şi ghiciţi unde şi-a cunoscut soţul: exact, chiar în avion.

***

1. Uana -cum îţi place ţie să te semnezi- ești oficial flight attendant mom şi probabil că ţie îţi este mult mai uşor şi la îndemână să zbori cu copilul tău decât nouă, celorlalţi, care ne facem mii de griji despre cum vor reacţiona copiii. Cum ne sfătuieşti să trecem peste orice fel de temeri?

Oana: Cred în primul rând că trebuie să fim relaxate, copiii chiar simt dacă suntem stresate sau dacă ne e frică. După o perioadă destul de lungă în care am zburat ca însoțitor de bord (deci câte un zbor la distanță de o zi/două) încurajez pe oricine ca o călătorie cu avionul să nu reprezinte un impediment- nu degeaba se zice că e cel mai sigur mod de transport 🙂 Aşa că, porniți la drum liniștite, fără teamă, doar cu imaginea vacanţei de după în minte.

2. Știu că ați zburat până acum în Grecia, Turcia şi Portugalia. Ce ai avut în bagajul de mână? Ce nu ar trebui să lipsească?

Oana: Am început cu o vacanță în Bulgaria, când Răzvan avea trei luni, a urmat Grecia, la patru luni, Turcia la cinci luni, Moldova la şapte și Portugalia la opt. Din cele cinci, trei au fost cu avionul. Am avut de fiecare dată în bagajul de mână apa plată (mai mult pentru noi, fiindcă am profitat că la securitate este permisă trecerea cu o cantitate mai mare pentru copil – shhhhh, nu v-am zis, da?), șervețele umede, trei-cinci scutece, două aleze, dezinfectant şi două jucării. După ce am început diversificarea, am adăugat și gustărele – fructe sau biscuiți.

„O jucărie nouă va fi de ajutor și veți mai câștiga câteva minute bune cu ea”

3. Recunosc că îmi e teamă în special de zborurile lungi. Ce tips&tricks ai în buzunar pentru ele, astfel încât să nu înnebunească prichindeii de plictiseală, părinții de oboseală și pasagerii de eventualul plâns al lor?

Oana: La întrebarea asta o să îți răspund gândindu-mă la călătoria spre Lisabona, un zbor de 4h30. Orele călătoriei s-au sincronizat cu perioada în care Răzvan avea primul somn, așa că inevitabilul s-a produs, la o oră după decolare, el dormind pentru două ore. Timpul rămas l-am petrecut descoperind cabina de pasageri, plimbări pe culoar (limitate și discrete încât să nu deranjăm pasagerii sau însoțitorii). Întâmplător, am avut și niște copii în spate, care i-au atras atenția lui Răzvan și l-au mai ținut interesat preț de câteva minute.

Dacă este posibil, cereți ajutorul însoțitorilor pentru a muta pasagerul care călătorește lângă – va fi bine și pentru el (nu toată lumea este încântată de o călătorie alături de un copil mic), și pentru voi (mai mult spațiu pentru cel mic, iar voi stați mai liniștiți că nu veți deranja). În cazul în care nu sunt locuri disponibile, dar călătoriți însoțiți, unul din voi poate petrece timp în picioare, pe culoar (revin cu ideea de mai devreme, cât să nu deranjați pe altcineva), iar copilul va fi încântat că are la dispoziție mai mult spațiu de desfășurare.

O jucărie nouă va fi de ajutor și veți mai câștiga câteva minute bune cu ea.

Ion, Răzvan (centru) şi Oana

4. Până când poate un copil să zboare gratis și ce facilități oferă avionul? (Pătuț, jucării, mâncare etc.)

Oana: Copilul nu zboară gratis decât atunci când încă e în burtă 🙂 Până la vârsta de doi ani, el călătorește în brațele însoțitorului, contra unei taxe, care e mai mică decât un bilet normal de avion. Cred totuși că dacă dorești (mai ales pentru destinații mai îndepărtate) poți achiziționa bilet cu loc asigurat pentru bebe (ce ziceam mai devreme cu spațiul disponibil). După doi ani, i se asigură loc și din motive de siguranță nu va mai călători în brațele mamei.

În prețul biletului, intră bagajul de mână și căruciorul, dar trebuie verificat cu fiecare companie aeriană, fiecare are politica sa și nu trebuie să riști fără să te informezi.

5. Aş vrea să vorbim puţin despre cărucior versus sistem de purtare în călătoriile cu avionul. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărui element? Eu mărturisesc că o să zbor cu amândouă (am găsit un cărucior care e pliabil cât o geantă de laptop, iar Manduca e nelipsită)

Oana: Sunt obligatorii amândouă, noi așa am călătorit. Fiecare e variantă de rezervă a celeilalte, mai ales dacă aveți multe plimbări planificate. Depinde și de vremea la destinație, de cum e obișnuit copilul să se plimbe și de starea de sănătate a părintelui.

Noi le-am alternat în toate plimbările. Plecam cu căruciorul, iar marsupiul îl țineam în buzunarul de jos până când Răzvan se plictisea și voia ‘în brațe’.

Oana şi Ion s-au cunoscut în avion

6.  Înţeleg că prima oară ţi-ai văzut soţul când eraţi la altitudine, ca-n filme. Ce aţi făcut?

Oana: Da, ne-am cunoscut într-un zbor Larnaca-Otopeni. O colegă s-a dus la el, i-a spus că îmi place şi i-a sugerat să îşi lase numărul de telefon pe un şerveţel şi gata 🙂

7. Întotdeauna mi s-a părut că eşti o fire pragmatică, la capătul celălalt al romantismului și tranșant de sinceră. Spune-mi, cum e Oana de acum, cu un bebe Răzvanel? Te-a schimbat în vreun fel?

Oana: Nu știu dacă m-am schimbat, poate sunt şi mai responsabilă, dar caracterul e același. Mă impresionează probabil mai mult acum problemele copiilor, înainte ori nu le remarcam, ori nu îmi păsa aşa mult.

8. Ce i-ai spus prima oară lui Răzvan când l-ai văzut şi cum a fost prima noapte cu el acasă?

Oana: Nu îmi amintesc dacă i-am spus ceva special, știu sigur că m-am bucurat foarte mult când medicul mi-a confirmat că este sănătos. Era ceea ce îmi dorisem toată sarcina. Prima noapte acasă a fost prima cu somn (pentru mine) după timpul petrecut în maternitate.

9. Care a fost cea mai dificilă zi din viața de mămică?

Oana: Zile dificile… Nu cred că au fost probleme atât de grave încât să nu aibă rezolvare. Am fost destul de relaxată în ceea ce privește modul în care aleg să îl cresc, de aceea nu îmi amintesc de vreun ‘obstacol’ care să îmi fi pus piedică. Auzind povești de la alte mămici, chiar nu mă pot plânge de viața alături de Răzvan 🙂

10. Dar cea mai frumoasă?

Oana: Cea mai frumoasă…Aș zice că fiecare zi în care el descoperă câte ceva e frumoasă, iar acum că știe să se exteriorizeze face perioada asta și mai frumoasă.

Fam. Marinescu

 

11. Dacă ar fi să alegi unul din lucrurile pe care le făceai înainte să fii mamă, care ar fi acela?

Oana: Îmi e dor de zilele în care nu făceam nimic și ‘zăceam’ cu filme și seriale. Acum nu mai am luxul ăsta 🙂

 

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

5 răspunsuri

  1. Imi plac mult cuplurile alese de tine, oamenii astia chiar se potrivesc fizic extrem de bine, par suflete pereche, iar bebele vine sa completeze ceva ce era deja frumos si armonios. Felicitarile mele si pentru interviuri, chiar le voi studia mai cu atentie si pe viitor pentru ca stiu ca e o arta sa pui intrebarile si nu e la indemana oricui 🙂

  2. Buna, tocmai am descoperit blogul tau si m-am pus pe lecturat, in special ce e legat de Japonia, caci urmeaza sa plecam si noi curaaaand. O sa fie primul zbor lung cu fetita, iar eu am un dubiu legat de ce locuri sa iau in avion. Poate Oana are un sfat si pentru mine. Sa alegem primul rand de scaune (de la economy), astfel incat sa ne fie mai usor sa ne ridicam cu ea si sa avem si spatiu de joaca jos? Dar aici nu o sa avem ecrane probabil 🙁 Sau un rand normal, dar sa stam mai inghesuiti si sa si deranjam mereu vecinul de scaun? Caci am vrea un loc la geam, sa-i mai distragem atentia si cu privitul afara. Am mai citit de locuri de curtoazie, pe care le putem cere la checkin, adica sa ne lase si al treilea scaun liber, asa cum spune si Oana, dar asta e cu risc, poate e full avionul. O sa zburam cu KLM, sper sa fie baby friendly.
    Vroiam sa te mai intreb ce medicament ai pus in bagaj pentru alergii, am citit in articolul cu bagajul. Cu mancarea cum v-ati descurcat in Japonia? Acum, ca v-am descoperit, imi vin in minte 1000 de intrebari, dar incerc sa ma temperez un pic, altfel comentariul va fi mai lung decat articolul :))

    1. Hei, o sa iti raspunda si Oana probabil legat de scaune, dar alegerea mea am motivat-o mai sus. Desi in fata avem mai mult loc de joaca (ai si ecrane sigur, doar ca sunt in bratele scaunelor), nu ai voie sa tii rucsacul cu de toate la picioare si sa stau sa il dau mereu jos pentru cate o jucarie nu ma incanta. Si in timpul somnului, mi-ar fi teama sa nu il scap 😀 Sigur, fiecare are avantaje si dezavantaje si sa ai spatiul la picioare e un mare plus.

      Legat de alergii: Aerius am luat.

      Legat de mancare: e foarte greu sa dibuiesti lucruri aici, ca scrie pe alimente numai in japoneza si oamenii nu prea stiu engleza. Dar in final ne-am descurcat sa gasim iaurt bio, oua (pentru ou fiert sau omlete cu legume), peste (somon) pe care l-am fiert cu legume, orez pe care l-am fiert si l-am facut budinca cu diferite fructe, iar o romanca de aici mi-a spus ca e sigur sa iei si pui din comert bio, ca nu e injectat ca la noi. Am venit si cu aparatul de aburi dupa noi, dar nu merge la tensiunea lor si nu avem transformator pentru el, deci e cam degeaba (e doi in unu si blenderul merge totusi, dar incet). Daca poti, ia tu niste gris/malai in pungute sa mai fierbi in lapte aici, ca iti spun ca nu le gasesti. De asemenea, nuci, seminte, daca oferi, ar fi utile. Nucile aici sunt mega scumpe. Data viitoare eu asa am sa fac, ca Luc adora mamaliga cu branza si smantana. Dar nu am avut de unde sa ii dau.
      Daca mai ai intrebari, sunt aici 🙂

      Update: la întoarcere, pe zborul de noapte, am stat tot în locuri normale şi am dormit amândoi nouă ore. Iar la cel de zi, am stat la extra legroom. Fiind pe zi, a fost chiar foarte util şi neaşteptat de fain. Vedeţi ce înseamnă să îţi dai cu părerea fără să experimentezi? Dezavantajul a fost că braţul dintre scaunele noastre nu se putea da la o parte, dar a stat confortabil şi a fost în regulă şi doar la unul dintre noi (la mine mai mult). Şi ne-au lăsat cu un rucsăcel cu jucării la picioare. Recomand pe timpul zilei

    2. Hello,
      Legat de locuri iti recomand sa verifici in primul rand cu operatorul daca poti lua locuri acolo. In general, scaunele astea sunt puse langa iesiri de urgență si acolo nu ai voie cu copii. E de preferat sa stai mai in fata, da, ai acces mai usor, e mai comod. In cazul in care nu reușești sa aranjezi de la check in, poti rezolva in avion, iti garantez ca oamenii vor prefera un zbor linistit si nu unul langa un copil :p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *