Nu credeam că un ghemotoc de om va putea vreodată să mă motiveze, impulsioneze și să mă manevreze (în sensul bun!) ca pe o păpuşă Muppets fără să facă nimic, doar prin simpla existența. Doar prin faptul că-mi clipește. Dar iată că Luc reușește ori de câte ori este necesar. Când este bolnăvior, mie îmi trec ca prin minune toate indispozițiile, durerile sau stările de rău pe care poate le am. Când se supără din te-miri-ce motiv, mă maimuțăresc sau mă scălâmbăi să îl fac să râdă de ajung să mă rog să nu mă fi filmat nimeni, să nu ajung “celebră” în online. Când se rostogolește, mă trage de păr și mă plesnește peste fața-mi adormită, mă dau jos din pat în poziție de drepți, așteptând ordin de joacă. Or eu, greu mă urneam din somn.
Asta ca asta, dar cu el parcă am zeci de profesii în care, pare-mi-se, excelez. De când sunt mamă, sunt organizator profesionist de evenimente (mi-a plăcut la nebunie să îi gândesc botezul și petrecerea de un an), sunt clovn înnăscut, sunt povestitor și, mai nou, pare că sunt caligraf talentat și pictor iscust. De ce? Fiindcă i-am făcut în Ianuarie un panou aniversar de un an cu atâta dragoste, înflăcărare și plăcere de ziceai că ăsta îmi este unicul scop în viață. De ziceai că sunt cel puțin Dali. L-am început cu vreo lună înainte de petrecere și oricât de obosită eram, nu știu cum găseam combustibil să pictez câte o literă.
Am avut nevoie doar de o bucată de plexi alb (frumos ar fi fost o tablă neagră pe care să fi desenat cu creta), acuarele normale, niște abțibilduri, o poză cu el și idei. Ar mai fi trebuit să îi facă tatăl meu un suport, dar nu am mai avut timp. Iar acest panou poate fi pus la intrare sau la candy bar, bucurând oaspeții și punându-i în temă cu greutatea, activitățile, plăcerile, bombănelile copilului. Apoi poate fi depozitat și scos la înaintare peste 20-30 de ani, în ziua măritișului sau însurătorii.
Evident, sunt panouri muuult mai frumoase decât cel făcut de mine și vă puteți inspira de pe Pinterest. În plus, puteți comanda de la diverși furnizori care fac întocmai pozelor de acolo. Sau întocmai dorințelor și temelor alese. Dar vă mărturisesc că plăcerea de a-l face eu cu mânuțele mele pentru copilul meu este de neegalat. Nu este perfect, dar e cu cel mai mare drag. Să meșteresc pentru Luc mici chiţibuşlucruri îmi aduce o satisfacție mai mare decât orice cadou. Și sunt convinsă că știți despre ce vorbesc.
PS: tema centrală a fost „curcubeul”.
0
0
0
0
2 răspunsuri
woaaa, frumos! sa-l patrezi pentru cand va fi mare. te va fugari prin casa cu el.
Multumim, Marina :* :*