Cu tot respectul, dar nu ai cum să înțelegi până când nu devii părinte

0 Comentarii
Cu tot respectul, dar nu ai cum să înțelegi până când nu devii părinte
Mi-a spus o prietenă, zilele trecute, că abia aşteaptă să se întoarcă la serviciu, fiindcă a obosit să stea zi de zi cu fetița ei de zece luni, de dimineața până seara, când vine soțul ei. Se simte epuizată: “Ştii? Când îmi povesteai tu mai demult că ți-e greu cu Luc, nu prea pricepeam de ce. Mai ales că o aveai şi pe mama ta, care te mai ajuta. Acum te înțeleg perfect. Şi eu mai

Când eşti mamă de doi…

0 Comentarii
Când eşti mamă de doi…
Of, Doamne, vă mărturisesc că nu m-am văzut niciodată mamă. Părea atât de departe, ca un vis din care te trezeşti şi îți aminteşti frânturi. Un sentiment, o culoare, un chip. Nimic concret. Eu, mamă? Mai târziu. Nu sunt pregătită, nu vreau să cresc.   Apoi, nu m-am văzut mamă de băiat. Eu? Mamă de băiat? Dar ce ştiu eu cum se cresc băieții? Cu o fetiță ar fi fost mai uşor, i-aş fi citit gândurile

Grija mamei pentru copil nu se încheie la majoratul lui. De fapt, nu se încheie niciodată (P)

0 Comentarii
Grija mamei pentru copil nu se încheie la majoratul lui. De fapt, nu se încheie niciodată (P)
“Să îi ceri unei mame să nu se îngrijoreze e ca şi când i-ai cere unei ape să nu se ude”. Am citit asta mai demult şi mi s-a lipit pe interior ca abțibildul.  Înainte să fiu mamă, aveam câteva griji mai serioase, în principal legate de serviciu, iar în rest – mii de alte griji pasagere. Ce culoare să aibă un lampadar, galben sau alb? Ce parfum să îmi comand pentru baie, de zmeură sau

Scrisoare de la Moş Crăciun către părinți: amintiţi-vă cum era când eraţi copii! (P)

0 Comentarii
Scrisoare de la Moş Crăciun către părinți: amintiţi-vă cum era când eraţi copii! (P)
Nu ştiu cum sunteți voi, dar pentru mine Crăciunul e mai mult decât un decor cu alb şi roşu, mai mult decât un clopoțel atârnat într-un brad, mai mult decât un colind în surdină sau un foc aprins în şemineu. Pentru mine, Crăciunul este perioada în care îmi amintesc de copilărie. Îmi amintesc de vacanțele de iarnă în care construiam cazemate şi tuneluri de zăpadă, în care ne dădeam pe celofan, pe o pârtie printre brazi,

Poți să ai câți bani vrei, liniştea sufletească tot n-o poți cumpăra

0 Comentarii
Poți să ai câți bani vrei, liniştea sufletească tot n-o poți cumpăra
Soțul meu mă mai ceartă că povestesc cum ne certăm. Că dau prea mult din casă. Deşi, vă spun cu sinceritate, nu postez niciun articol cu sau despre el înainte să îmi dea acordul. Şi când îi spun că e important ca oamenii să ştie şi bunele, şi relele mele, fiindcă viața nu poate fi doar zâmbet, când îi explic că eu nu vreau să pozez în familia perfectă, dă din cap şi înțelege. Ne iubim,

Putem fi fericiţi împreună chiar dacă dormim, temporar, separat. Fiecare, cu un copil

1 Comentariu
Putem fi fericiţi împreună chiar dacă dormim, temporar, separat. Fiecare, cu un copil
Sunt părinți care de la bun început au spus că nu vor dormi niciodată separat. “Nu concep aşa ceva, relația se răceşte!”, am auzit. Aşa am vrut şi noi, dar nu că ne gândeam că ni s-ar răci relaţia, ci că ni se părea ciudat să fie altfel. La primul copil, când era şi soțul acasă, am dormit toți trei. Luc avea treziri dese în pătuț, eram epuizați să ne tot dăm jos, să îl ridicăm,

Dar de noi, mamele, cine are grijă?

0 Comentarii
Dar de noi, mamele, cine are grijă?
Ştiu că aşa cum nu există două degete identice, aşa nu există familii care să coincidă întru totul. Sunt familii în care tatăl este implicat, sunt familii în care tatăl este prezent doar cu numele, iar în rest lipseşte cu desăvârşire. Sunt familii monoparentale sau – în cel mai fericit caz – familii în care bunicii participă activ şi vin în ajutorul copiilor şi nepoţilor. Când sunt rugaţi. Dar indiferent de situaţie, mama tot mamă rămâne.

OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!

0 Comentarii
OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!
Sunt zile în care am răbdare de mă minunez şi eu. În special în zilele în care mâncare este, curăţenie este, soţul este. Sunt zen mai ceva decât un călugăr budist. Dar sunt zile în care nu. Ca azi. Pentru cine nu ştie (deşi mulţi ştiţi, sunteţi minunaţi că mă întrebaţi zilnic de el), este a şasea zi în care nu am vorbit cu soţul meu, care urcă muntele Mercedario, 6.720 m, din Argentina, la 100

Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!

0 Comentarii
Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!
“Nimeni nu mi-a spus cât este de greu!” – este un mesaj pe care îl aud în jurul meu sau îl primesc de la proaspete mame. Este un mesaj care probabil va dăinui, fiindcă GREUL e subiectiv, obişnuinţele şi aşteptările sunt diferite, iar copiii – tot aşa. În ultimii ani, eu am văzut o mai mare expunere reală a vieţii de mamă. Se discută din ce în ce mai mult de depresia postpartum, de lacrimile din

Apreciază-l mai mult pentru ce face şi critică-l mai puțin pentru ce nu face

0 Comentarii
Apreciază-l mai mult pentru ce face şi critică-l mai puțin pentru ce nu face
Ieri, am fost prin sat, prin Voineasa, şi mergeam cu Andrei şi cu Luc în singurul parc din localitate. Şi cum mi-am întors gâtul spre Andrei, că venea o maşină, i-am văzut o pată mare pe polar. Mi s-au aprins iar antenele de hienă, fiindcă de multe ori nu se uită la lucrurile astea, trage pe el ce nimereşte, chiar şi lucruri purtate, pe care le pune în dulap, că nu a văzut că sunt murdare.