Am deja 32 de săptămâni de sarcină şi mii de bătăi de inimă pe minut. Când mă gândesc că mai am aşa puţin până la naştere, parcă mă săgetează un fior de la călcâi şi până în piept, urcând încă o palmă şi oprindu-se în gât.
Apoi înghit. Înghit. Dar nu se duce.
Mă apucă, la modul serios, ameţeala câteva secunde când mă gândesc la ce mă aşteaptă.
Poate e normal, poate sunt eu mai panicoasă din fire, habar nu am. Cert e că momentul de pandemie în care ne aflăm nu mă ajută (poate o să revin cu articol să vă povestesc temerile mele legate de asta şi de câteva atacuri de panică).
Zilele sunt mai grele, obosesc mai des, mă emoţionez mai tare, nopţile dorm prost, cu insomnii şi treziri dese. Îmi mai sare ţandăra şi apoi mă simt vinovată că nu sunt atât de zen pe cât ar trebui să fiu.
Şi tot ce pot să fac este să mă accept. Să recunosc că nu îmi e uşor, să caut adânc în mine, să găsesc rădăcina fricii, ca apoi să o anihilez cu ajutor. Soţul meu este principalul meu sprijin emoţional.
Şi mai e şi haios.
Mă văiam acum câteva nopţi că nu pot să dorm, iar el mi-a spus ceva de m-a făcut să râd până m-au auzit şi vecinii:
-Oricât de greu e acum, bucură-te de ce ai. Fiindcă Winter is coming!
Pentru cei ce nu înţeleg gluma, bebeluşul se va naşte chiar la început de noiembrie, la început de iarnă, iar expresia – o replică celebră din Game of Thrones – nu înseamnă nimic altceva decât că abia atunci vine greul.
Şi după ce am râs, mi-am spus hei, poţi să o iei de la capăt!.
Dacă am putut să cresc o dată un copil, dacă am putut să ţin în mine nu o inimă, ci două, dacă am putut să protejez cu corpul meu plămâni, picioare, mâini de bebeluş,
Dacă am putut să mă lupt cu nopţi nedormite, cu colici, cu dureri de dinţi, cu vaccinuri,
Dacă am putut să învăţ din greşeli, dacă am căzut de vinovăţie şi m-am ridicat, dacă am stricat, dar am reparat,
Dacă am reuşit să alin dureri,
Dacă am reuşit să mângâi obraji cu lacrimi,
Dacă am dat o dată tot, pot să o fac din nou.
Pot să nu îmi mai fie frică. Pot să am încredere în mine că pot să o iau de la capăt.
Pot. De la capăt.
Nu, nu-ţi mai fie nici ţie frică. Şi tu poţi să o iei de la capăt!
Fiindcă noi putem orice.
Poza: arhivă personală, la botezul finuțului nostru, când mi-a trecut fugitiv prin cap posibilitatea unui al doilea copil.
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
