Hai să mai lăsăm telefonul din mâini! Noi, nu copiii!

Vineri, după cum aţi văzut, am participat pentru prima oară la Webstock, cel mai longeviv eveniment de social media din România, organizat de Evensys, unde am putut asculta oameni motivaţionali cu mesaje asemenea. Iar cel mai important lucru pe care l-am reţinut, care m-a lovit din plin, a fost importanţa monitorizării sau reducerii timpului petrecut pe telefon, dacă este cazul, pentru bunăstarea noastră personală şi digitală. 

Am citit un articol prin care se menționa că, deşi numărul femeilor pe piața muncii a crescut enorm, surprinzător ele petrec mai mult timp acasă, cu copiii, decât o făceau în trecut. Ceea ce este grozav. Doar că, se pare, engagementul dintre părinte şi copil este mai slab. Implicarea activă, afectivă, a părinților în viața prichindeilor este mai redusă. Se pare că părinții sunt prezenți fizic, dar, din punct de vedere emoțional, sunt mai puțin implicați şi “suferă” (dacă se poate spune asta) de ceea ce experții numesc atenție parțială continuă.

Prin urmare, ei ne atenționează că pot apărea probleme atunci când sistemul de reacție emoțională rezonantă dintre adulți și copii, atât de esențial dezvoltării timpurii, este întrerupt de câte un sms sau o notificare pe care trebuie să îl/o verificăm.

Am tot văzut că în spațiul public se discută foarte mult despre influența tehnologiei asupra copiilor, despre riscurile la care se expun prin exagerare şi despre faptul că îi determină să fie mai mult pasivi decât activi în relațiile interumane. Perfect de acord. Însă, pare-mi-se mie, uităm să ne uităm în oglindă şi, voit sau nu, ignorăm o problemă evidentă: şi noi, părinții, suntem la fel.

Nu vă spun de câte ori nu am văzut mămici în parc, cu nasul în telefon, care nu răspundeau decât la a treia sau la a patra strigare a copiilor lor. Nu vă spun de câte ori nu am văzut părinți stând pe rețelele de socializare, verificând de la minut la minut notificările, în loc să fie atenți şi să îşi asculte copiii. Şi ştiu asta că aşa mai fac şi eu. Aşa cum fumătorii îşi scot pachetul de țigări să fumeze, aşa îmi scot eu telefonul să îmi verific notificările de pe blog, să mai răspund mesajelor primite şi să mai scriu vreun articol. 

Ba chiar, când mă mai joc cu Luc, mă loveşte inspirația şi trebuie să notez rapid cuvintele să nu le uit. Unde? În telefon. 

Şi să vă mai spun că o dată s-a lovit de masă cu capul, în timp ce eu scriam o poezie? Să vă mai zic? Nu, că mă buşeşte plânsul. Sigur, se poate lovi şi s-a lovit şi cu mine de față, dar, dacă aş putea reduce acest risc printr-o atenție sporită, de ce să nu o fac?

O singură scenă vă mai raletaz, pe care o am în minte, care m-a marcat acum ceva timp, dar pe care o uitasem. O scenă dintre un băieţel şi tatăl lui:

-Tati, tati, hai să îți arăt ceva, striga vesel un băiețel de vreo cinci-şase anişori pe holul unui spital pediatric.

-Lasă-mă, că am treabă, nu vezi?! l-a repezit taică-so, care avea un telefon la ureche -vorbind pesemne cu cineva- şi un altul în mână, jucând un fel de Candy Crush.

 Băiețelul s-a îndepărtat trist, cu bărbia lăsată, cu ochii în pământ, spre celălalt colț al holului. Îmi venea să îi trag o geantă în cap lui taică-su de până şi Jackie Chan ar fi fost mândru de mine, dar nu am avut eu curajul ăla. În schimb, scena mă pune grav pe gânduri şi îmi dau seama că aş putea ajunge cu succes ca acel tată în câțiva ani dacă nu încep să fac schimbări. Dacă nu încep să reduc timpul petrecut în faţa telefonului.

Ce ziceţi? Facem schimbări împreună? Cred că mai bine ne pierdem unii de alţii decât de copiii noştri.

Poza:  Unsplash

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *