Draga mea,
Toată lumea îți poate vedea greutatea de după naştere. Cea care te-a făcut să îți astupi corpul sub tricou, sub pijamale, sub haine largi de mult prea mult timp, de mult prea multe ori. Cea care poate nu te-a mai lăsat să te simți sexy. Cea care ți-a tatuat pe piele linii roşii, negre, albe, urâcioase, cicatrici pe viață. Cea care poate te-a determinat să îți înfăşori un prosop în jurul corpului chiar şi în fața soțului.
Toată lumea îți poate vedea greutatea de pe tine. O greutate de care poți scăpa oricând doreşti, oricând simți nevoia, şi de care poate nu îți pasă. Fiindcă ştii că nu e doar o adunătură de carne şi oase, ci urmele pe care le-a lăsat copilul tău. Urmele lui.
Dovada de negru pe alb că tu i-ai fost adăpost. Fiecare strat de piele în plus şi fiecare fir de păr în minus ți l-au adus acasă.
Da, toată lumea poate vedea ce arată cântarul, dar nimeni, niciodată, nu poate vedea mai departe. Nu îți poate vedea adevărata greutate, ascunsă în tine. O apăsare pe care o porți zi de zi. Ce te striveşte ori de câte ori te gândeşti la ea.
Tu ştii că viața nu e despre kilograme în plus. Cel puțin, nu acum.
E despre cum abia aştepți să ajungi acasă, la familia ta, după o zi de muncă.
E despre diminețile în care se trezeşte copilul tău şi se luminează că te vede.
E despre mângâierea de pe pomeții tăi cu cele mai parfumate degețele.
E despre tumba pe care o face în aer, când tu îl ții de mână, iar soțul de alta.
E despre cum aleargă spre tine râzând în hohote când apari în depărtare.
E despre te-iubesc-uri, iartă-mă-uri, lacrimi şi terci de ovăz pe la guriță.
E despre cum te ține strâns, strâns, când adoarme pe tine.
Iar greutatea asta imensă pe care o porți, pe care nu o vede absolut nimeni, dar pe care o cântăreşti doar tu, cu inima, e că nu ai vrea ca toate acestea să se termine vreodată.
Poza: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
