Greutatea unei mame. Cea pe care nu o vede nimeni

Draga mea,

Toată lumea îți poate vedea greutatea de după naştere. Cea care te-a făcut să îți astupi corpul sub tricou, sub pijamale, sub haine largi de mult prea mult timp, de mult prea multe ori. Cea care poate nu te-a mai lăsat să te simți sexy. Cea care ți-a tatuat pe piele linii roşii, negre, albe, urâcioase, cicatrici pe viață. Cea care poate te-a determinat să îți înfăşori un prosop în jurul corpului chiar şi în fața soțului.

Toată lumea îți poate vedea greutatea de pe tine. O greutate de care poți scăpa oricând doreşti, oricând simți nevoia, şi de care poate nu îți pasă. Fiindcă ştii că nu e doar o adunătură de carne şi oase, ci urmele pe care le-a lăsat copilul tău. Urmele lui.

Dovada de negru pe alb că tu i-ai fost adăpost. Fiecare strat de piele în plus şi fiecare fir de păr în minus ți l-au adus acasă.

Da, toată lumea poate vedea ce arată cântarul, dar nimeni, niciodată, nu poate vedea mai departe. Nu îți poate vedea adevărata greutate, ascunsă în tine. O apăsare pe care o porți zi de zi. Ce te striveşte ori de câte ori te gândeşti la ea.

Tu ştii că viața nu e despre kilograme în plus. Cel puțin, nu acum.

E despre cum abia aştepți să ajungi acasă, la familia ta, după o zi de muncă.

E despre diminețile în care se trezeşte copilul tău şi se luminează că te vede.

E despre mângâierea de pe pomeții tăi cu cele mai parfumate degețele.

E despre tumba pe care o face în aer, când tu îl ții de mână, iar soțul de alta.

E despre cum aleargă spre tine râzând în hohote când apari în depărtare.

E despre te-iubesc-uri, iartă-mă-uri, lacrimi şi terci de ovăz pe la guriță.

E despre cum te ține strâns, strâns, când adoarme pe tine.

Iar greutatea asta imensă pe care o porți, pe care nu o vede absolut nimeni, dar pe care o cântăreşti doar tu, cu inima, e că nu ai vrea ca toate acestea să se termine vreodată.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.