Dragul meu soț, să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie…

Dragul meu,

Nu obișnuiesc să îmi deschid sufletul atât de adânc în fața cititorilor mei, doar ştii asta, fiindcă îmi corectezi toate textele. Nu obișnuiesc să cad în clivajul dintre romantism şi “penibilism” şi să nu ştiu pe care urc. Încerc totuşi să cred că pe primul prag, că exprimarea iubirii pentru tine nu este atât de dramatică precum telenovelele asiatice. În definitiv, pentru copilul nostru o fac de când ne-a răsărit în brațe.

Ne-am certat zilele trecute şi am răbufnit din nu-mai-ştiu ce motiv. Pe cuvânt, mă strofoc să îmi amintesc, dar căpșorul meu nu mă lasă. Țin minte doar că aveam nevoie să mă eliberez de o tensiune din dreptul pieptului. Aveam un bolovan în mine care trebuia dinamitat, iar tu ai fost chibritul. Fiindcă, să ştii, se mai adună aluviuni, sentimente copleşitoare, care mă inundă, şi nu au pe unde iesi decâ prin piele, prin lacrimi, prin gât.

Să nu crezi că sunt nefericită. Nu, nu. Niciodată nu am visat că a fi mamă poate fi atât, dar atât de intens, că voi putea întâlni o iubire mai înălțătoare decât a noastră. Dar nici nu am intuit că poate veni la borcan cu frustrări, epuizări, tensiuni. Nu am intuit că mă voi schimba într-atât încât să nu mă mai recunosc.

Dacă înainte eram mai fricoasă, acum să știi că sunt de sute de ori mai înspăimântată. Îmi fac griji la orice pată roșie pe obrazul copilului nostru, îmi fac griji la orice punct nou apărut pe picioare. Încerc să par calmă, dar îți mărturisesc că nu sunt. Am fost atât de temătoare când a avut colici, când a avut dureri de dinți, când am fost internați în spital cu viroza aceea de parcă am dat cele mai grele examene din viața mea. Am tremurat ca marmelada pe gheață.

Dacă înainte eram aventurieră, adoram să explorăm continentele amândoi, să vizităm munți și mări exotice, acum, cu toată sinceritatea îți spun, cel mai drag loc de pe pământ este pe canapea, între tine și copilul nostru.

Dacă înainte eram copilăroasă, impulsivă şi nu mă deranja că îmi sărea țandăra chiar și în parcare, acum sunt mult mai rău de atât. Sunt mult mai vulcanică. Ai văzut doar, când mă pornesc, scot toată lava din mine și abia apoi mă răcesc.

Dacă înainte eram cu capul în toți norii, acum, cu onestitate îți spun, sunt mult mai responsabilă, mult mai cumpătată şi cântăresc fiecare cuvânt. Încerc cu toată puterea să am grijă cum vorbesc în fața copilului nostru, deşi, recunosc, nu reușesc mereu.

Dacă înainte tu erai cel mai important om din viața mea, pe care abia așteptam să îl văd dimineața, să știi că acum amândoi îmi formați inima. Amândoi sunteți pe aceeași scară de însemnătate. Doar că, în împrejurările actuale, Luc este cel pe care îl caut mai întâi cu privirea când deschid ochii.

Dacă înainte mai aveam grijă de tine, te mai așteptam cu o cină romantică, îți mai încropeam vreo surpriză și îți mai ascultam entuziasmul despre proiectele de la serviciu, acum cea mai mare grijă pe care o poartă întreaga-mi ființă este să avem un copil fericit. Sănătos și fericit.

Dacă înainte vedeam timpul liber ca pe un bun care mi se cuvenea, acum îi privesc de la depărtare ca pe o piatră rară. Și de aici, de la faptul că îmi e greu să accept, mă frustrez și devin mai tensionată.

M-am schimbat și e firesc. Nu mai sunt cea de acum doi ani, de acum zece sau 13, cât avem împreună. Desigur, m-am schimbat mereu, câte puțin și coerent, de-a lungul vremii noastre, dar niciodată ca acum. Niciodată într-atât. Sunt mai fricoasă, mai vulcanică, mai cicălitoare, mai obosită, mai îngândurată, dar mult mai împlinită și – paradoxal – mai puternică.

Îți mulțumesc că îmi arăți în fiecare seară, în timp ce îl culc pe Luc, o inimioară cu degetele. Contează enorm pentru sufletul meu.

Îți mulțumesc că îmi spui că sunt frumoasă când îl spăl pe Luc la fund și am mâncare pe față. Contează enorm pentru stima mea de sine.

Îți mulțumesc că mă încurajezi şi mă ajuți să scriu. Contează enorm pentru mintea mea.

Îți mulțumesc că faci cumpărături şi ai grijă să nu ne lipsească nimic. Contează mult pentru stomac.

Îți mulțumesc că mă suni dimineața când ajungi la birou să îmi spui că îți e dor de noi. Contează mult pentru căsnicia noastră.

Un singur lucru te rog: să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie. M-am schimbat și nu aveam cum să nu. Dar, în definitiv, cred că și tu ai făcut același lucru.

Cu iubire,

Eu

Poza: pexels.com

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *