De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept

Anul trecut, pe vremea asta, îi scriam o poezie copilului meu. Mai aveam opt zile de așteptat după el. Nu știu de ce, dar până atunci avusesem numai inspirații simboliste și ușor deprimante, cu poezii cam sumbre. Ca să vedeți despre ce vorbesc și fiindcă-i numai bună pentru articolul pe care l-am scris ieri, cu Timpul, vă las și poezia asta: Trece timpul si nu-mi doresc. M-a certat mama și m-a pus să scriu și „frumos”. Am încercat 🙂

***

De-a v-ați ascunselea sau despre cum te aştept

Mă ascund în buzunarul tău drept

De la piept
Şi-astept
Să număr loviturile fericirii, angoasei, uimirii, uitării…

Să simt pulsul tututor sentimentelor.
Sunt curioasă câte bătăi pe minut vei avea când îmi vei vedea ochii, apoi chipul
Ca nisipul
Tot timpul.

Mă ascund în urechea dreaptă
În şoaptă
Pe treaptă
Şi încep să îți vorbesc despre mine, despre el, despre noi şi ei…
Îți creez amintiri pe care eu le-am cucerit deja.
Sunt curioasă pe câte dintre acestea le vei avea
Aievea
Candva.

Mă ascund în sufletul tău mare, mic
Angelic,
Un pic.
Să mă iei cu tine în zborurile din vis, din totdeauna şi de nicăieri.
Să mă afund atât de tare încât să nu mă poți scoate.
Sunt curioasă dacă şi tu mă vei iubi
Cât vei trai,
Când vei veni.

Mă ascund în buzunarul tău drept
De la piept
Şi te-astept…

9 ian 2017

Please follow and like us:

0

0

0

0