„Mami, în bațe mereu!” – asta mi-a spus copilul meu în seara asta. Încercam să îl scot din cadă, ud, fără prosop, că nu voia deloc să îl şterg şi l-am lipit – aşa plin de apă – de hainele mele.
„Mami, în bațe mereu!”, mi-a zis, în timp ce îl îndesam în suflet, în timp ce se agățase de mine cu mâinile şi picioarele. Cu o palmă îl țineam de spate, cu o palmă de funduleț, iar ceasul din piept, de bate mereu mai tare în preajma lui, s-a blocat la secunda în care a rostit.
În brațe mereu? Oh, puiule, dacă ai şti tu cât de grele sunt aceste cuvinte pentru nişte urechi să le audă, pentru nişte mâini să le cuprindă, pentru mama din mine să le perceapă. Dacă ai şti tu că eu mi-aş dori asta, eu chiar mi-aş dori. Martori îmi sunt toți sfinții. Dar se poate?
Oh, dacă ai şti ce grele sunt cuvintele…
Poate dacă ai şti de câte ori te-am privit când tu te jucai singur, singurel cu trenul cel verde,
Poate dacă ai şti de câte ori m-am trezit cu boabe de lacrimi pe obraz, doar după ce ți-ai pus mânuța acolo, în somn,
Ah, poate dacă ai şti de câte ori pe zi îmi spun că sunt atât de norocoasă să te am…
Poate dacă ai şti cum mă însuflețeşti fără să faci nimic, fără să ridici un degețel, un fir de praf, fără să îți îndrepți pupila spre mine măcar,
Poate dacă ai şti cât jubilez când mă strigi, când îmi spui pe nume, când te linişteşti la pieptu-mi mic,
Doamne, poate dacă ai şti cât te iubesc…poate atunci ai înțelege de ce cuvintele tale dor.
Fiindcă, oricât aş vrea, oricât aş urla, oricât m-aş zbate de pereți, tot va veni momentul ăla, când noi doi, noi doi nu ne vom mai putea îmbrățişa vreodată…
Poate dacă ai şti…
Oh, dacă ai şti ce gol am azi în mine…
Dar mai bine să nu. „Da, mami, în brațe mereu”, i-am răspuns.
Poza: arhivă personală
Cu greutatea zilei de azi,
Alexandra
0
0
0
0
