Cum e să fii singurul cuplu cu copil la o petrecere

9 Comentarii
Cum e să fii singurul cuplu cu copil la o petrecere

În ultimul timp, eu şi soţul meu am reuşit să mai ieşim în oraş cu Luc şi stăm chiar mai mult de trei-patru ore la câte o petrecere, fiindcă, la un an şi cinci luni, copilul e deja mai independent şi mai înţelegător, dacă se poate spune asta. Nu se mai frustrează aşa de mult, înţelege când nu îi permitem să facă un lucru şi, de cele mai multe ori, acceptă cu uşurinţă. Nu ştiu cum şi în ce fel s-a întâmplat asta, dar sper ca perioada să se lungească precum o gumă de mestecat. Puţine sunt lucrurile la care încă nu este pregătit să renunţe (aruncatul cu lucruri în capul oamenilor, spre exemplu!), dar o să vă povestesc altă dată.

Ei, şi în aparițiile noastre publice, s-a întâmplat să fim singurul cuplu cu un copil. Vă imaginaţi că Luc devenea atracţia serii şi nu avea cum să nu, la cât de drăgălaş e după ce se împrieteneşte cu tine. Pentru unii mai puţin, pentru alţii mai mult. Şi am martori, nu o spun eu că sunt maică-sa. Şi cât am putut să observ, din interacţiunea lui cu invitaţii, am descoperit câteva tipologii de oameni. Tipologii din care am făcut şi mai fac şi eu parte.

1.Cei care îşi doresc un copil ca Luc

Fie pentru că a avut o zi bună, fie că este odihnit, fie că pur şi simplu este adâncit în activităţi, s-a întâmplat ca Luc să fie întreaga seară vesel. Şi să impresioneze astfel cuplurile tinere, care încă nu şi-au pus pirostriile în cap, dar plănuiesc şi analizează viețile de familie ale celorlalți. Şi, de obicei, după ce Luc le zâmbeşte şucar şi începe să se joace cu ei, le surâde ideea de a avea copii. Iar din câte am observat, fetele sunt cele care işi trag iubiții de mânecă şi le spun că ar vrea şi ele un copil precum Luc.

2.Cei care îmi spun că ştiu cum e, că au şi ei acasă un câine sau o pisică

Da, s-a întâmplat ca Luc să fie comparat cu animalele de companie când vedeau că distruge ca uraganul totul în jur, dar în sensul drăguț. Nu m-am ofuscat în vreun fel şi nici nu m-am simțit jignită, ba chiar m-am amuzat. Şi le spuneam că e mai uşor cu Luc, că nu îl scot afară la 6 dimineața să îşi facã nevoile cum fac ei cu câinii.

3.Cei care nu mai vor prea curând copii. Sau vor fetiță, nu băiețel

S-a întâmplat ca Luc să mai aibă zile şi seri mai proaste, să fie irascibil de la dințişori (cam asta a fost scuza noastrã permanentă!) sau să plângă şi să țipe din te-miri-ce motiv. Şi atunci i-a cam speriat pe unii invitați, spunându-mi că încă nu sunt pregătiți pentru asemenea scene, preferând să mai aştepte. Sau că ar prefera fetițe, că au auzit că sunt mai cuminți. Tot ce puteam să spun era că pregătit nu o să prea fii niciodată.

4.Cei care ne compătimesc

De multe ori am văzut compasiune în ochii oamenilor şi unii dintre ei chiar ne-au zis-o: “Mamă, ce greu trebuie să fie. Nu aveți cum să vă distrați decât pe rând!” Da, cam aşa este. La petreceri, unul fuge după Luc, iar celălalt face turul prietenilor. Şi apoi schimbăm.

5.Cei care ne privesc de la distanţă

Sunt oameni, am aflat de curând, care nu îndrăznesc să ne abordeze, gândindu-se că poate ne deranjează. Ba deloc, să ştiti! Iar dacă ați vrea să vă jucați cu Luc  cinci minute, cât să ciocnim amândoi un pahar, tare mult v-am aprecia 🙂

6.Cei care simt lipsa copiilor lor

Se mai întâmplă să dăm cu obrazul de alți părinți, care şi-au lăsat copiii acasă, şi, cum îl văd pe Luc, li se aprinde becul dorului. Oho, ni s-a întâmplat şi nouă de câteva (multe) ori.

7.Cei care sunt deranjați de copii

Să nu credeți că sunt moralizatoare şi că am vreun dinte împotriva celor ce nu agreează copiii şi gălăgia lor. Ba chiar îi înțeleg că au ieşit în oraş să se relaxeze, să se distreze şi sã bage sub preş problemele cotidiene. Probabil că aşa am mai fost şi eu, nu îmi dai seama. Tot ce pot să le spun este să plece ei din calea lui Luc, că invers e puțin mai dificil.

8.Cei care ne dau sfaturi

Cred că, la început, făceam şi eu parte din această categorie, în care ofeream sfaturi legate de colici, somn, alăptare şi altele, fiindcă eram entuziasmată de cum citeam şi mă documentam. Şi mi se părea că ajut. Dar cu timpul mi-am dat seama că fiecare experiență e unică şi că ce mi se potrivea mie poate nu se potrivea altei mămici. Şi, atunci, am încetat să mai ofer sfaturi.  Vorbesc doar întrebată.

9.Cei care îl ignoră

Nu de puține ori am avut surpriza să dau nas în nas cu oameni cărora Luc nu li se părea interesant. Dar deloc. Nici măcar nu îl priveau în ochi sau nu îl salutau. Deşi pe noi – da. Nu trebuie să ne placă tuturor copiii, evident, dar cred că o formă de salut față de un alt om(uleț) care te priveşte cu ochi mari, curioşi şi blânzi e binevenită.

10.Cei cu care se conectează rapid

Sunt invitați care vin şi mi-l iau imediat pe Luc din brațe, iar el le zâmbeşte de parcă ar fi vechi prieteni. Iar noi stăm şi îi privim uimiți de ce bine se înțeleg, fiindcă ştim că, de obicei, are nevoie de câteva minute de acomodare. Ce-i drept, au fost puține cazuri de-a lungul timpului. Dar au fost.

***

Una peste alta, este o aventură să mergi cu Luc la petreceri şi să fii singurul cuplu cu copil. Iar cel mai fain lucru e că plecăm până în ora 22.00, că trebui să doarmă copilul. Şi noi pe lângă el.

Mulțumim de poză, Sabina&Alin 🙂

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

9 Comments

  • avatar

    Eliza

    29/06/2018

    Așa sunt și eu acum cu sfaturile pentru alți părinți. Nu mai ofer sfaturi neîntrebată și nici nu cred în ajutorul dat celor care nu îl cer.

    • avatar

      Alexandra

      29/06/2018

      Asa este, Eliza! Cu toate ca, atunci cand eram eu la inceput, imi prindeau bine sfaturile. Ca eu nu stiam ce sa intreb…

  • avatar

    Jurnalul unui tata

    29/06/2018

    Buuuun:)) Mie mai îmi place o categorie. Cei care urmează să aibă primul copil şi ştiu EXACT cum vor decurge lucrurile la MILIMETRU:)) “Al meu va fi aşa, eu voi face aşa, toate vor fi simplu pentru că ştiu exact ce îmi doresc şi cum voi proceda”.
    Plus că, subtil sau fățiş, îți dau de înțeles că tu greşeşti şi ei vor fi perfecți!
    E de ajuns prima zi acasă cu bebe şi zenul şi siguranţa se transformă în cel mai pur HAOS:))

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      30/06/2018

      Tare, asa este! :)))

  • avatar

    June

    30/06/2018

    Cunosc indeaproape problematica. Mereu spun: nu putem controla ceea ce se intampla in jurul nostru (reactii, vorbe), dar ne putem stapanii propriile emotii (la un moment dat chiar am reusit sa o fac).

  • avatar

    Alexandra Lopotaru

    30/06/2018

    🙂 🙂
    Multumesc ca ma citesti!

  • avatar

    Ramona

    02/07/2018

    Cred ca toti facem parte dintr-o tipologie, sau mai multe. De exemplu, daca sunt la o petrecere si vad cupluri cu copii, nu numai ca mi se face dor, dar parca imi si pare rau ca nu i-am luat si eu pe ai mei. :)) Cel mai mult ma deranjeaza cei care incep sa-si laude la greu odraslele. Eu nu incep sa povestesc despre ai mei decat daca sunt intrebata. De asemenea, nu imi place cand cineva ma compatimeste. Cat despre nr. 2, eu am si copii si pisici, si este mult mai usor cu pisicile. Muuuuuuuult mai usor. Asa ca daca cineva incepe cu asa ceva, imi vine sa scot flacari pe nari. 😛

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      03/07/2018

      Haha, te inteleg perfect!! Da, uite, si asta e o alta tipologie,cu care m-am intalnit si eu. Trebuia sa o pun😅

Leave a Reply