Concediul pentru creşterea copilului nu este concediu

Nu ştiu cine a inventat expresia concediul pentru creşterea copilului, dar cred că a vrut să râdă de noi. În Dicţionarul explicativ al limbii române, printre mai multe definiţii, găsim următoarele sensuri:

 

  • Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită

 

  • A pleca în vacanță

 

Am subliniat cu roşu cele de mai sus, fiindcă în mod sigur nu primim banii care ni se cuvin şi, în mod cert, nu e o vacanţă.

În concediu se presupune că spui „adio” şefului, că nu deschizi niciun mail, nu răspunzi la niciun telefon de la clienți. Pe când în concediul de creştere copil, s-a demonstrat că lucrăm de 2.5 ori mai mult decât la un job full-time. Iar pe „şef” îl cari mai tot timpul în brațe.

În concediu, ai timp să dormi cât vrei tu. În cel de creştere copil, ai timp să dormi cât doarme şefu’.

Concediul pentru creşterea copilului nu e un concediu în Maldive. Nu faci baie în piscină, nu te scalzi prima în ape turcoaz ore în şir, ci abia te speli la subraţ dacă bebeluşul tău e la puseu, are colici sau fundulețul iritat. Iar dacă are o zi bună, faci duş seara, ultima din casă.

În concediul de creştere copil nu îţi ştergi schiurile de zăpadă sau şezlongul de nisip. Ştergi guriţe murdare cu terci de ovăz, ştergi popouri de rahat şi tălpi pline de nămol.

Concediul pentru creşterea copilului nu e concediu de odihnă, un concediu de regăsire cu sine. Sunt zile în care abia îţi auzi gândurile, darămite să le mai oferi o perspectivă filosofică. 

 

În concediul de creştere copil nu stai cu picioarele goale în hamac şi citeşti la umbra unui nuc. Stai pe dunga patului şi citeşti de o mie de ori „Cei trei purceluşi”.

În vacanţă, faci nopţi albe din pură plăcere şi nu vrei să se mai termine. În concediul de creştere copil, e fix invers. Nu le faci că îți doreşti şi te rogi să treacă mai repede.

În vacanţă, te aşezi să scrii un articol cand îţi vine inspiraţia. Acasă, scrii printre treziri, ațipiri, alăptări, plânsete. Poţi să începi o propoziţie dimineaţa şi să o termini seara. Sau nu o mai termini, că îți pierzi ideea.

În vacanță, ți se aduce mâncarea la botul calului şi nu trebuie să strângi resturi de piureuri de fructe de pe pereți. 

____

Una peste alta, cred – şi am mai spus – că cel mai frumos loc de pământ e la nasul nostru, între copii şi soț. E un privilegiu să poți să stai acasă, să îți vezi puii crescând. Noi, românii, suntem norocoşi că putem sta acasă până la doi ani față de alți părinți din alte țări, unde mamele sau tații se întorc la serviciu după câteva luni.

Dar nu trebuie să ne facem iluzii. Nu suntem în concediu. Muncim mai mult decât la serviciu şi suntem plătiți mai puțin. 

Financiar. 

Că sufletește…suntem cei mai bogați de pe pământ.

Poza: eu, Luc şi dezastrul din bucătărie

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.