Browse category by Trairi

Mai ascultă-mi inima un pic…

0 Comentarii
Mai ascultă-mi inima un pic…
-Ce faci, mami? l-am întrebat când am văzut că îşi pune urechea pe scoarța unui copac. Eram printr-un parc mai sălbatic şi ne plimbam prin pădurea lui. -I-mi-ma, mi-a răspuns. Imima copac. Voia să îi asculte inima, aşa cum mi-o ascultase mie de atâtea ori. Aşa cum i-o ascultasem şi eu pe a lui de şi mai multe ori. Nu l-am întrerupt, ba chiar mi-am pus şi eu urechea pe trunchi. Adesea, în momentele mele de

Când copilăria te împiedică să fii mamă. Despre Iza, fotograful meu

2 Comentarii
Când copilăria te împiedică să fii mamă. Despre Iza, fotograful meu
-Ai copil? m-a întrebat deodată Iza, în timp ce mi-a întins o cană cu ceai. -Da, am un băiețel de doi ani, am răspuns. Deşi soțul meu a fost cel care şi-a dorit mai mult, acum pot spune că este cel mai frumos lucru din viața mea. M-a schimbat pe de-a-ntregul. -Eu nu cred că vreau…copii, a spus mai mult pentru sine. Nici eu, nici soțul meu nu ne dorim. -De ce? am întrebat fără să

Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu îți ştie secretul

0 Comentarii
Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu îți ştie secretul
Draga mea, Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu ştie că bebeluşul tău a făcut pipi pe mâna ta dreaptă, în timp ce îi schimbai scutecul. Nimeni nu ştie că toddlerul ți-a vărsat iaurt chiar pe fusta ta nouă şi a trebuit să te schimbi în ultimul moment. Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu ştie că tu şi soțul tău ați țipat unul la altul chiar înainte să închizi uşa după tine, pentru că el

Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…

0 Comentarii
Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…
Ştiu că abia ai doi ani şi un pic din iarnă. Ştiu că abia reuşeşti să atârni un subiect de predicat fără să pui pauză între ele. Ştiu că abia începi să pricepi perimetrul în care viețuim, ne răsucim, ne jucăm, ne iubim, ne fandosim. Ştiu că încă mai bagi plastilină în gură, piciorul – în veceu, capul – în maşina de spălat. Şi mai ştiu că mai avem din viață tot Nordul, tot Estul şi

„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti

0 Comentarii
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca la apă. Ea nu are voie să bea apă rece. -Cine? Vaca? – Măria. El este tataie al meu care m-a

Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…

1 Comentariu
Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…
Mă iubeşte copilul meu cât îl iubesc eu? Simte oare aceeași dragoste pentru mine, întinsă pe cele patru orizonturi? Am căutat răspunsul la aceste întrebări de când l-am născut pe Luc. Am căutat răspunsul chiar de când mi-a zâmbit prima oară în pătuț, cu ochii încleştați, de când mi-a strâns pielea cu pumnul, de când l-am pus la sân şi nu a mai durut. De când m-a pălit ce-nu-se-poate-descrie dintre noi şi de când mi-am dat

Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei

1 Comentariu
Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei
Copiii noştri cresc, adună zilnic experiențe, cunoștințe, sentimente, iar noi suntem oglinda lor. Suntem cel mai important exemplu şi model din universul lor mărginit. Rămânem cu maxilarul în şpagat de uimire când vedem cât de repede reușesc să ne copieze. Ne impresionează că duc telecomanda la gunoi, după ce aruncăm noi un dop. Ne impresionează că se tencuiesc cu iaurt pe față, după ce ne văd pe noi mâncând cu lingura. Nu ne vine să credem

Când orice altceva poate să aștepte…

0 Comentarii
Când orice altceva poate să aștepte…
Ai adormit în brațele mele îngreunate,  împreunate şi înghesuite, în timp ce ne legănam amândoi în balansoar. Erai cu genunchii la piept, ghemuit ca o omidă pe un lăstar, cu părul uşor transpirat. Îți clipoceau pleoapele frecvent, pesemne că visai. Poate te închipuiai bătând mingea și dând șuturi puternice, cum îți place ție. Poate te închipuiai modelând plastilină și fugind de mine ca să o bagi în guriță. Sau poate ne visai pe amândoi dându-ne pe

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

0 Comentarii
Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat
Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui

4 Comentarii
“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui
Am fost pe o fâșie enervant de fragilă zilele acestea, fiindcă blogul a avut și încă mai are niște julituri tehnice. Primul bocanc în dos a fost anul trecut în august, când am pierdut orice urmă de date referitoare la trafic. Din noiembrie 2017, când l-am început, până în august 2018, eu nu mai am nicio dovadă e existenței cititorilor mei. Sigur, sunt doar niște cifre, mi-am zis, am eu timp să cresc. Zilele trecute am