Browse category by Trairi

„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti

0 Comentarii
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca la apă. Ea nu are voie să bea apă rece. -Cine? Vaca? – Măria. El este tataie al meu care m-a

Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…

1 Comentariu
Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…
Mă iubeşte copilul meu cât îl iubesc eu? Simte oare aceeași dragoste pentru mine, întinsă pe cele patru orizonturi? Am căutat răspunsul la aceste întrebări de când l-am născut pe Luc. Am căutat răspunsul chiar de când mi-a zâmbit prima oară în pătuț, cu ochii încleştați, de când mi-a strâns pielea cu pumnul, de când l-am pus la sân şi nu a mai durut. De când m-a pălit ce-nu-se-poate-descrie dintre noi şi de când mi-am dat

Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei

1 Comentariu
Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei
Copiii noştri cresc, adună zilnic experiențe, cunoștințe, sentimente, iar noi suntem oglinda lor. Suntem cel mai important exemplu şi model din universul lor mărginit. Rămânem cu maxilarul în şpagat de uimire când vedem cât de repede reușesc să ne copieze. Ne impresionează că duc telecomanda la gunoi, după ce aruncăm noi un dop. Ne impresionează că se tencuiesc cu iaurt pe față, după ce ne văd pe noi mâncând cu lingura. Nu ne vine să credem

Când orice altceva poate să aștepte…

0 Comentarii
Când orice altceva poate să aștepte…
Ai adormit în brațele mele îngreunate,  împreunate şi înghesuite, în timp ce ne legănam amândoi în balansoar. Erai cu genunchii la piept, ghemuit ca o omidă pe un lăstar, cu părul uşor transpirat. Îți clipoceau pleoapele frecvent, pesemne că visai. Poate te închipuiai bătând mingea și dând șuturi puternice, cum îți place ție. Poate te închipuiai modelând plastilină și fugind de mine ca să o bagi în guriță. Sau poate ne visai pe amândoi dându-ne pe

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

0 Comentarii
Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat
Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui

4 Comentarii
“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui
Am fost pe o fâșie enervant de fragilă zilele acestea, fiindcă blogul a avut și încă mai are niște julituri tehnice. Primul bocanc în dos a fost anul trecut în august, când am pierdut orice urmă de date referitoare la trafic. Din noiembrie 2017, când l-am început, până în august 2018, eu nu mai am nicio dovadă e existenței cititorilor mei. Sigur, sunt doar niște cifre, mi-am zis, am eu timp să cresc. Zilele trecute am

Copiii tânjesc după atenția noastă acum, iar noi vom plânge după a lor mai târziu. Sau despre cât de importantă este atenția pozitivă

0 Comentarii
Copiii tânjesc după atenția noastă acum, iar noi vom plânge după a lor mai târziu. Sau despre cât de importantă este atenția pozitivă
Am auzit de câteva ori – și mă bucur că în număr restrâns – cum copiii “cerşesc” atenție. Îmi displace atât de mult termenul, încât l-aş face pachețel de primăvară şi l-aş arunca la dihori. Poate eu mi-am pierdut simțul umorului, poate sunt prea sensibilă, poate exagerez (cum nu îmi place nici cuvântul “plod”), dar mititeii noştri nu merită făcuți cerşetori nici măcar în poeziile lui Tagore, care sunt frumoase. Totuşi, exprimarea m-a ros, m-a mestecat

Dragul meu soț, să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie…

2 Comentarii
Dragul meu soț, să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie…
Dragul meu, Nu obișnuiesc să îmi deschid sufletul atât de adânc în fața cititorilor mei, doar ştii asta, fiindcă îmi corectezi toate textele. Nu obișnuiesc să cad în clivajul dintre romantism şi “penibilism” şi să nu ştiu pe care urc. Încerc totuşi să cred că pe primul prag, că exprimarea iubirii pentru tine nu este atât de dramatică precum telenovelele asiatice. În definitiv, pentru copilul nostru o fac de când ne-a răsărit în brațe. Ne-am certat

“Abia acum te înțeleg, mama” sau despre cum copiii nu se pot pune încă în șoșonii noștri

0 Comentarii
“Abia acum te înțeleg, mama” sau despre cum copiii nu se pot pune încă în șoșonii noștri
Mă jucam de-a v-ați ascunselea sau pitulușu, cum îi spunem noi, cu copilul meu şi trebuia să găsim amândoi ursul de pluș, care e de trei ori mai mare decât el și pe care eu îl ascunsesem. Și cum număram împreună până la zece, amândoi pe burtă pe canapea, m-am apropiat intenționat de Luc, la o palmă, într-atât încât să ne privim ochi în ochi și să îi simt respirația. Știam că dacă mă apropii, mă

“Ce faci, mama? Eşti bine?” sau despre cum vom câștiga războiul

0 Comentarii
“Ce faci, mama? Eşti bine?” sau despre cum vom câștiga războiul
Draga mea, Da, tu, mama aceasta bonomă, care mă citește poate de când am scris primele mele rânduri sau de când a deschis din greșeală vreun articol şi a revenit. Tu, mama aceasta grijulie, care se trezeşte înaintea soarelui şi în fața ceasului, cu milioane de voci, gânduri şi preocupări, pentru a-i pregăti copilului hainele, ghiozdănelul şi un pachețel pentru grădiniță. Tu, mama aceasta iubitoare, care îşi mângâie copilul zile şi nopți, care îi sărută umflătura