Browse category by Trairi

Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul

0 Comentarii
Când pentru restul lumii nu înseamnă nimic, dar pentru noi – totul
Puiul  meu mic, Alec, are un şi două luni şi mor după el. Îl iubesc atât de mult, că tot timpul îmi simt pieptul mult prea strâmt pentru toate emoțiile din el. Şi este al doilea copil. Este perioada în care e agățat de mine, e foarte dependent de mine, dar extraordinar de independent în rest. Dacă sunt în cameră, el se joacă singur, liniştit, cu o maşinuță, cu o telecomandă, cu o lanternă, îşi face

Cel mai puțin egoist om de pe Pământ. Ea, mama

0 Comentarii
Cel mai puțin egoist om de pe Pământ. Ea, mama
-Mamă, ce egoistă eşti, păi eu n-aş merge? m-a întrebat soțul meu, când i-am zis că mă duc fără el la masaj, că mă doare spatele. Ştiu că a zis în glumă, dar chiar şi aşa mi s-au aprins nişte becuri roşii de alarmă în ochi.  Şi mi-am dat seama că unei mame poți să îi spui că este oricum. Că este nedormită, ciufută, că îi mai lipsesc bucăți de pe acoperiş, că e copil, impulsivă,

Şi o să vină şi ziua când o să fie atât de uşor să fii părinte…

0 Comentarii
Şi o să vină şi ziua când o să fie atât de uşor să fii părinte…
De vreo săptămână – două, Luc a învățat să schieze. Avem noroc că suntem aproape de Transalpina Ski Resort, care, după mine, e cea mai frumoasă de la noi din țară, singura cu lac la bază. Sigur, sunt subiectivă, dar anul ăsta e foarte bine organizată, ai totul la îndemână, mai puțin cazarea. Poate părea un minus, dar este un mare plus, fiindcă nu este înconjurată decât de brazi. Şi după patru ore de schi cu

“Cum să stai acasă de Revelion?” Uite-așa!

2 Comentarii
“Cum să stai acasă de Revelion?” Uite-așa!
Recunosc fără nicio sfială că îmi plăcea tare mult să plecăm cu gașca departe, de Revelion. Când se putea. De obicei, în Bulgaria, la Bansko. Vreo patru-cinci ani la rând acolo am mers. Zăpadă, condiții bune și decente la buzunar. De când s-a născut Luc, primul copil, nu am mai plecat. Nicăieri. La primul Revelion, 2017, nu am vrut să fim departe de el. La al doilea Revelion, 2018, exact la fel. Am mers, în schimb,

Poți să ai câți bani vrei, liniştea sufletească tot n-o poți cumpăra

0 Comentarii
Poți să ai câți bani vrei, liniştea sufletească tot n-o poți cumpăra
Soțul meu mă mai ceartă că povestesc cum ne certăm. Că dau prea mult din casă. Deşi, vă spun cu sinceritate, nu postez niciun articol cu sau despre el înainte să îmi dea acordul. Şi când îi spun că e important ca oamenii să ştie şi bunele, şi relele mele, fiindcă viața nu poate fi doar zâmbet, când îi explic că eu nu vreau să pozez în familia perfectă, dă din cap şi înțelege. Ne iubim,

OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!

0 Comentarii
OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!
Sunt zile în care am răbdare de mă minunez şi eu. În special în zilele în care mâncare este, curăţenie este, soţul este. Sunt zen mai ceva decât un călugăr budist. Dar sunt zile în care nu. Ca azi. Pentru cine nu ştie (deşi mulţi ştiţi, sunteţi minunaţi că mă întrebaţi zilnic de el), este a şasea zi în care nu am vorbit cu soţul meu, care urcă muntele Mercedario, 6.720 m, din Argentina, la 100

Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!

0 Comentarii
Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!
“Nimeni nu mi-a spus cât este de greu!” – este un mesaj pe care îl aud în jurul meu sau îl primesc de la proaspete mame. Este un mesaj care probabil va dăinui, fiindcă GREUL e subiectiv, obişnuinţele şi aşteptările sunt diferite, iar copiii – tot aşa. În ultimii ani, eu am văzut o mai mare expunere reală a vieţii de mamă. Se discută din ce în ce mai mult de depresia postpartum, de lacrimile din

Urmele de pe tricou ni le vede toată lumea. Cele din lăuntru, nimeni

0 Comentarii
Urmele de pe tricou ni le vede toată lumea. Cele din lăuntru, nimeni
În poza asta sunt eu înainte de a face duş. Azi-dimineață. Aveam pipi de bebeluş pe lateralul tricoului, pe la şoldul stâng. Aveam lapte matern pe la bust. Aveam ulei de cocos pe partea de jos, sub buric. Iar pe mâini aveam mâncare, rămăşițe de la un piure de afine cu iaurt şi banane.  -Nu mergi şi tu să te schimbi? m-a întrebat soțul meu, care de regulă nu observă lucrurile astea, dar acum eram purceluş. 

De-acum, se fac doar mari. Mici, niciodată

0 Comentarii
De-acum, se fac doar mari. Mici, niciodată
Aşa mi-a spus ieri una dintre prietenele mele, moşica lui Alec, plecată în SUA, cu care nu mai vorbisem de vreo lună, când i-am povestit de ultimele noutăți: viroze, dinți, nopți nedormite din pricina căldurii. E cea mai mică din gaşcă, necăsătorită încă şi fără copii în plan apropiat. Dar a fost mereu aproape de copiii mei.  “Off, îmi pare rău, dar, de-acum, tot înainte, că se fac doar mari. Mici, niciodată”. Şi m-a lovit în

Celui de-al doilea copil al meu: şi tu eşti piele din pielea mea

0 Comentarii
Celui de-al doilea copil al meu: şi tu eşti piele din pielea mea
Iubirea mea mică, Pui mic şi frumos, Soarele îți lumina vârful nasului când te-ai cuibărit la piept, în marsupiu, şi ai adormit. Mă tot uitam să nu fi ațipit cu obrazul pe nasturii mei de la cămaşă. Nu voiam să îți lase urme pe fălcuțele-ți lăptoase şi bufante. Doamne, ce le-aş mai fi luat între degete să ți le sărut. Dar te-am lăsat să te cuibăreşti mai bine. Mirosea a ploaie de vară cu praf, a

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

bebelonia.ro

Cookie-urile folosite de acest site sunt limitate şi nu te vor afecta în nici un fel. Vezi mai multe detalii aici https://jetpack.com/support/cookies/

facebook, twitter