Browse category by Trairi

Țineți-vă copiii la piept cât de mult puteți. Veșnicia e doar un număr (de luni)

0 Comentarii
Țineți-vă copiii la piept cât de mult puteți. Veșnicia e doar un număr (de luni)
Astăzi aveam de gând să vă arăt ce am mai făcut noi prin Japonia, că nu v-am mai spus demult. Nu v-am mai arătat ciudățenii precum camere de hotel cât un sicriu, cafenele cu bufnițe sau izvoare termale, unde japonezii fac baie, în public sau în privat, dezbrăcați. Nu v-am mai arătat, pentru că m-am concentrat mai mult pe cele două cărți pe care urmează să le scot, sper eu, la toamnă: cea de poezii (ilustrații

Îmi pare rău, dar copiii au prioritate

0 Comentarii
Îmi pare rău, dar copiii au prioritate
Povesteam acum câteva luni, la un eveniment în Bucureşti, unde eram cam singurii părinți, cum o mămică-mireasă şi-a alăptat copilul în Biserică, fiindcă bebeluşul plângea de foame şi nimeni nu o putea calma. Nu mai ştiam toată povestea, dar îmi rămăsese în minte ca un exemplu bun şi frumos. Mai ales că preoții au fost deschişi şi au acceptat. -Cum să întrerupi slujba religioasă ca să îl alăptezi? mă întreabă uimit un amic proaspăt căsătorit. -Uite,

“Nu mă bate, te rog!” sau despre cum nu uitați că nu o să uite

0 Comentarii
“Nu mă bate, te rog!” sau despre cum nu uitați că nu o să uite
Eram cu Luc în parcul din cartierul nostru din Bucureşti, dându-l în leagăn, când un om de vreo 60 de ani se apropie de noi cu nepoțica lui. -Vrei un chips? îl întreabă domnul pe copilul meu. -Nu vrea, mulțumim, îi răspund zâmbind politicos. Încă nu a mâncat din comerț. -Dar bătaie mai iei la fund? îl întreabă din nou. -Nu ia şi nu o să ia niciodată. Nu sunt adepta violenței, îi spun pe un

Vine o zi

0 Comentarii
Vine o zi
Vine o zi când, după nopți nedormite de colici, după ore de zgomote albe, după plânsete ce te înțeapă până-n talpă, copilul tău îți întâlneşte ochii şi îți zâmbeşte ca un luceafăr. Vine o zi când, după ce vă trântiți uşa în nas unul altuia, după ce dormiți separat atâta amar de timp, după ce are impresia că l-ai uitat de tot, vă adunați pe pat, în jurul copilului vostru şi vă strângeți mâinile în tăcere.

Vor trece toate. Dar, cel puțin un lucru bun, nu acum

2 Comentarii
Vor trece toate. Dar, cel puțin un lucru bun, nu acum
Astăzi, în prima noastră excursie în doi de când am devenit părinți, înprima noastră excursie după mai bine de doi ani și trei luni, a trebuit să împărțim, la un moment dat, un taxi, cu alți doi turişti, o italiancă şi un francez. Când au aflat că vom face câteva excursii de o zi în afara Tokyo-ului, săptămâna asta, când au realizat că vom sta zilnic şase-şapte ore pe tren doar ca să ne întoarcem seara

A fost odată un Paşte

0 Comentarii
A fost odată un Paşte
Mă cuprind emoțiile copilăriei când îl văd pe Luc cum doarme, liniştit. Când conştientizez că mai sunt câteva ore şi umează să vină bunicii lui, părinții mei, taman în Tokyo, la Capătul Pământului. Să facem Paştele împreună, aici, în țara cea mai apropiată de Soare. Cred că niciodată nu am lipsit din Voineasa de Paşti. Eu, darămite ai mei. Deşi sunt aici, mă văd foarte clar printre mieii lui tataie şi mamaie. Mă închipui în casa

Cel mai frumos sfat pe care soțul îl poate oferi soției lui

0 Comentarii
Cel mai frumos sfat pe care soțul îl poate oferi soției lui
Stăteam în avion cu genunchii rezemați de scaunul din față, iar Luc stătea pe mine. În astfel de momente, când nu aleargă şi nu caută cele mai pitite găuri în care să îşi bage degețelele, nasul, piciorul, când nu are încotro decât să stea pe scaun, îşi descarcă energia când pe mine, când pe Andrei. Sare de la unul la altul, ne trage de nări – cel puțin, mie mi-a lărgit-o pe a dreaptă de a

Când n-ai știut niciodată câte aveai să pierzi, dar, mai ales, câte aveai să câștigi

0 Comentarii
Când n-ai știut niciodată câte aveai să pierzi, dar, mai ales, câte aveai să câștigi
Te plimbai pe stradă, mângâindu-ți ușor burtica ta de 8 luni și o săptămână. Zâmbeai la fiecare copil pe care îl vedeai cu tricicleta, care arunca o jucărie pe jos, care țipa după vreun prieten sau care se rostogolea pe iarba din părculețul cartierului. Iar dacă îți zâmbea vreunul înapoi, prindeai un soi de zvâc în tălpi. Până atunci, parcă nu îți săriseră copiii în ochi și în urechi atât de des. Parcă nu îi zăreai

Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru

0 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile

Când eşti frumoasă în ochii copilului tău

0 Comentarii
Când eşti frumoasă în ochii copilului tău
Ne uitam pe nişte poze cu noi, cu mine, cu el, cu oraşul. Iar la una dintre poze, la cea din deschiderea articolului, a spus clar şi răspicat: -Mami fumoasă! Am făcut ochii mari, mi-am întors urechile spre gura lui – crezând că nu aud bine – şi l-am pus să repete. “Mami fumoasă”. Pentru prima oară în viața lui de doi ani şi început de primăvară, mi-a trântit un asemenea compliment, fără să îi fi