Browse category by Trairi

Când mama e bine, toată familia ei e la fel

0 Comentarii
Când mama e bine, toată familia ei e la fel
Oricât aş apăra eu egalitatea de gen, mamele se poziționează un deget mai sus față de tați în ceea ce privește căsnicia. Ele sunt cele care au dat formă iubirii lor şi, implicit, sentimentele de responsabilitate sunt mai puternice în ceea ce le priveşte. În cei doi ani şi jumătate de când sunt mamă, am observat un lucru incredibil: ori de câte ori am fost calmă, răbdătoare, înțelegătoare, liniştea a domnit în jurul nostru. Chiar dacă

Dezordine va fi mereu, dar copiii noştri nu vor fi mici o veşnicie

0 Comentarii
Dezordine va fi mereu, dar copiii noştri nu vor fi mici o veşnicie
De obicei, într-o zi de stat cu Luc acasă, strâng prin apartament de vreo zece ori. Nu apuc să bag şosetele la loc, că dărâmă tot dulapul. Nu apuc să aspir cum trebuie, că varsă un ghiveci cu flori. Nu termin să strâng masa în bucătărie, că varsă vreun smoothie pe covor. Nu ştiu de ce, dar nu pot să nu strâng după el. Îmi place ordinea, nu mai sunt atât de nebună cum eram odată,

Educația copiilor noştri începe cu noi, părinții

0 Comentarii
Educația copiilor noştri începe cu noi, părinții
Copilul meu, doi ani şi şase luni, s-a aplecat ieri de două ori să ia nişte deşeuri de pe jos şi să le pună la un coş de gunoi public. Nu l-am îndemnat eu, nici nu l-am oprit. Tot ieri, s-a urcat în scaunul lui de maşină, a zis un “mami, mizerie” şi a început să îl scuture cu mânuța. Azi, şi-a pus pantofii în pantofar, a dărâmat hainele din dulap, dar le-a pus la loc,

Nicăieri nu te simți mai bine decât în liniştea ta de acasă

0 Comentarii
Nicăieri nu te simți mai bine decât în liniştea ta de acasă
Am fost prinsă săptămâna asta cu proiecția de filme străine şi româneşti din Voineasa, de acasă de la mine, pe care eu şi prietenii mei de la Asociaţia Descoperă Voineasa am organizat-o. Imaginaţi-vă că noi avem un cinematograf funcţional aici, dar care nu a mai fost deschis de mai bine de 14 ani. Aşa că, ne-am gândit să facem o surpriză celor din zonă, dar şi celor care au venit de departe, să se plimbe pe

Şi tații plâng de dorul copiilor lor…

0 Comentarii
Şi tații plâng de dorul copiilor lor…
Soțul meu a plecat pentru o săptămână în Rusia, să ajungă – a şi ajuns – pe cel mai înalt munte din Caucaz, Elbrus, de peste 5.600 m. Deşi de când era Luc mic, mic pleca peste tot în lume cu jobul, de Anul Nou ne-a promis că ni se dedică nouă, familiei. Şi aşa a făcut. Nu a mai plecat demult, nu am mai stat despărțiți şapte zile consecutiv de mai bine de un an.

Dar de noi, mamele, cine are grijă?

0 Comentarii
Dar de noi, mamele, cine are grijă?
Ştiu că aşa cum nu există două degete identice, aşa nu există familii care să coincidă întru totul. Sunt familii în care tatăl este implicat, sunt familii în care tatăl este prezent doar cu numele, iar în rest lipseşte cu desăvârşire, sunt familii monoparentale sau – în cel mai fericit caz – familii în care bunicii participă activ şi vin în ajutorul copiilor şi nepoţilor. Când sunt rugaţi. Dar indiferent de situaţie, mama tot mamă rămâne.

Copiii care îşi ajută părinţii la bătrâneţe o fac pentru că îi iubesc, nu pentru că îi obligă cineva

1 Comentariu
Copiii care îşi ajută părinţii la bătrâneţe o fac pentru că îi iubesc, nu pentru că îi obligă cineva
Nu este nimic nou sub soare dacă ne gândim că mulţi părinţi, mai ales de la ţară, fac copii ca să îi ajute la gospodărie, ca să le lase lor pământurile, să le ducă numele mai departe sau, cum spunea mamaia mea, să le aducă un pahar cu apă la bătrâneţe. Abia după ce l-am avut pe Luc am înţeles că această mentalitate nu este sănătoasă pentru copil, pentru că i se pun pe umeri, de

Țineți-vă copiii la piept cât de mult puteți. Veșnicia e doar un număr (de luni)

0 Comentarii
Țineți-vă copiii la piept cât de mult puteți. Veșnicia e doar un număr (de luni)
Astăzi aveam de gând să vă arăt ce am mai făcut noi prin Japonia, că nu v-am mai spus demult. Nu v-am mai arătat ciudățenii precum camere de hotel cât un sicriu, cafenele cu bufnițe sau izvoare termale, unde japonezii fac baie, în public sau în privat, dezbrăcați. Nu v-am mai arătat, pentru că m-am concentrat mai mult pe cele două cărți pe care urmează să le scot, sper eu, la toamnă: cea de poezii (ilustrații

Îmi pare rău, dar copiii au prioritate

0 Comentarii
Îmi pare rău, dar copiii au prioritate
Povesteam acum câteva luni, la un eveniment în Bucureşti, unde eram cam singurii părinți, cum o mămică-mireasă şi-a alăptat copilul în Biserică, fiindcă bebeluşul plângea de foame şi nimeni nu o putea calma. Nu mai ştiam toată povestea, dar îmi rămăsese în minte ca un exemplu bun şi frumos. Mai ales că preoții au fost deschişi şi au acceptat. -Cum să întrerupi slujba religioasă ca să îl alăptezi? mă întreabă uimit un amic proaspăt căsătorit. -Uite,