Browse category by Trairi

Când n-ai știut niciodată câte aveai să pierzi, dar, mai ales, câte aveai să câștigi

0 Comentarii
Când n-ai știut niciodată câte aveai să pierzi, dar, mai ales, câte aveai să câștigi
Te plimbai pe stradă, mângâindu-ți ușor burtica ta de 8 luni și o săptămână. Zâmbeai la fiecare copil pe care îl vedeai cu tricicleta, care arunca o jucărie pe jos, care țipa după vreun prieten sau care se rostogolea pe iarba din părculețul cartierului. Iar dacă îți zâmbea vreunul înapoi, prindeai un soi de zvâc în tălpi. Până atunci, parcă nu îți săriseră copiii în ochi și în urechi atât de des. Parcă nu îi zăreai

Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru

0 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile

Când eşti frumoasă în ochii copilului tău

0 Comentarii
Când eşti frumoasă în ochii copilului tău
Ne uitam pe nişte poze cu noi, cu mine, cu el, cu oraşul. Iar la una dintre poze, la cea din deschiderea articolului, a spus clar şi răspicat: -Mami fumoasă! Am făcut ochii mari, mi-am întors urechile spre gura lui – crezând că nu aud bine – şi l-am pus să repete. “Mami fumoasă”. Pentru prima oară în viața lui de doi ani şi început de primăvară, mi-a trântit un asemenea compliment, fără să îi fi

Mai ascultă-mi inima un pic…

0 Comentarii
Mai ascultă-mi inima un pic…
-Ce faci, mami? l-am întrebat când am văzut că îşi pune urechea pe scoarța unui copac. Eram printr-un parc mai sălbatic şi ne plimbam prin pădurea lui. -I-mi-ma, mi-a răspuns. Imima copac. Voia să îi asculte inima, aşa cum mi-o ascultase mie de atâtea ori. Aşa cum i-o ascultasem şi eu pe a lui de şi mai multe ori. Nu l-am întrerupt, ba chiar mi-am pus şi eu urechea pe trunchi. Adesea, în momentele mele de

Când copilăria te împiedică să fii mamă. Despre Iza, fotograful meu

2 Comentarii
Când copilăria te împiedică să fii mamă. Despre Iza, fotograful meu
-Ai copil? m-a întrebat deodată Iza, în timp ce mi-a întins o cană cu ceai. -Da, am un băiețel de doi ani, am răspuns. Deşi soțul meu a fost cel care şi-a dorit mai mult, acum pot spune că este cel mai frumos lucru din viața mea. M-a schimbat pe de-a-ntregul. -Eu nu cred că vreau…copii, a spus mai mult pentru sine. Nici eu, nici soțul meu nu ne dorim. -De ce? am întrebat fără să

Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu îți ştie secretul

0 Comentarii
Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu îți ştie secretul
Draga mea, Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu ştie că bebeluşul tău a făcut pipi pe mâna ta dreaptă, în timp ce îi schimbai scutecul. Nimeni nu ştie că toddlerul ți-a vărsat iaurt chiar pe fusta ta nouă şi a trebuit să te schimbi în ultimul moment. Închide ochii. Fii încrezătoare. Zâmbeşte. Nimeni nu ştie că tu şi soțul tău ați țipat unul la altul chiar înainte să închizi uşa după tine, pentru că el

Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…

0 Comentarii
Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…
Ştiu că abia ai doi ani şi un pic din iarnă. Ştiu că abia reuşeşti să atârni un subiect de predicat fără să pui pauză între ele. Ştiu că abia începi să pricepi perimetrul în care viețuim, ne răsucim, ne jucăm, ne iubim, ne fandosim. Ştiu că încă mai bagi plastilină în gură, piciorul – în veceu, capul – în maşina de spălat. Şi mai ştiu că mai avem din viață tot Nordul, tot Estul şi

„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti

0 Comentarii
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca la apă. Ea nu are voie să bea apă rece. -Cine? Vaca? – Măria. El este tataie al meu care m-a

Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…

1 Comentariu
Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…
Mă iubeşte copilul meu cât îl iubesc eu? Simte oare aceeași dragoste pentru mine, întinsă pe cele patru orizonturi? Am căutat răspunsul la aceste întrebări de când l-am născut pe Luc. Am căutat răspunsul chiar de când mi-a zâmbit prima oară în pătuț, cu ochii încleştați, de când mi-a strâns pielea cu pumnul, de când l-am pus la sân şi nu a mai durut. De când m-a pălit ce-nu-se-poate-descrie dintre noi şi de când mi-am dat

Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei

1 Comentariu
Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei
Copiii noştri cresc, adună zilnic experiențe, cunoștințe, sentimente, iar noi suntem oglinda lor. Suntem cel mai important exemplu şi model din universul lor mărginit. Rămânem cu maxilarul în şpagat de uimire când vedem cât de repede reușesc să ne copieze. Ne impresionează că duc telecomanda la gunoi, după ce aruncăm noi un dop. Ne impresionează că se tencuiesc cu iaurt pe față, după ce ne văd pe noi mâncând cu lingura. Nu ne vine să credem