Browse category by Amintiri

Pentru mama cu dor de ea

2 Comentarii
Pentru mama cu dor de ea
Te trezeşti buimacă, îți vezi copilul încă întins pe jumătate din pat şi, apoi, tiptil, te duci în oglindă. Îți aranjezi părul, te strâmbi la coşul de pe nas, ce pare că a mai crescut şi pe care îl mai sâcâi puțin, că nu te poți abține. Îți duci scurt un deget la gură, pe care îl uzi cu buzele, ca să poți freca pata de pix de pe obraz. Că te folosise în locul caietului.

Copiii chiar nu au nevoie de lux să țipe de fericire

0 Comentarii
Copiii chiar nu au nevoie de lux să țipe de fericire
Deşi mulți dintre voi mă cunoaşteți de un un an şi opt luni de când scriu, m-am prezentat totuşi zilele trecute pentru cititorii noi, fiindcă blogul s-a dublat într-un timp foarte scurt. Şi v-am spus cum nu am crescut în lux. Soțul meu râde de mine ori de câte ori îşi aminteşte că m-am jucat în bălegar. Nu ştiu ce i s-o fi părând lui atât de hilar, că mie mi se pare destul de firesc

Nu e ruşinos să-i spui copilului că nu ai bani. E mai ruşinos să îl minți

2 Comentarii
Nu e ruşinos să-i spui copilului că nu ai bani. E mai ruşinos să îl minți
Vă spun pe scurt o poveste pe care am împărtăşit-o cu voi toamna trecută. Scriam despre cum, la 13-14 ani, părinții mei nu au avut să îmi dea bani de un suc, să merg cu prietenul meu de atunci, soțul meu de acum, Andrei, la berăria din stațiunea Voineasa. Şi zilele trecute am aflat de la mama că i-a fost cumva ruşine că am dezvăluit public asta. Vă las mai jos istorioara, pentru cei care nu

Am fost prima oară cu copilul cu cortul. Sfaturi şi poze

0 Comentarii
Am fost prima oară cu copilul cu cortul. Sfaturi şi poze
Am lipsit zilele acestea fiindcă am fost cu cortul. Am fost chiar lângă Voineasa, la 10 minute de casă, fiindcă a fost prima oară pentru Luc şi am vrut să avem o siguranță. În cazul în care nu i-ar fi plăcut, ne-am fi suit în maşină şi am fi mers acasă. Ceea ce s-a şi întâmplat la un moment dat. O să vedeți de ce. Noi am fost şi suntem în continuare iubitori de cort, dar

Ar trebui să ni se ridice statuie pentru toate nopțile nedormite

0 Comentarii
Ar trebui să ni se ridice statuie pentru toate nopțile nedormite
Încă de când începuse Luc să se foiască și să îmi dea coate-n burtă, să îl simt, mi s-a părut că noi, femeile, suntem mai norocoase. Mă masam în oglindă cu ulei de corp, chiar în locul în care mă lovise, și mă gândeam că soțul meu nu va putea niciodată simți fiorul unei vieți, senzație atât de stranie și atât de caldă. Că doar eu, și multe alte femei cunoscute și necunoscute, ne vom putea

A fost odată un Paşte

0 Comentarii
A fost odată un Paşte
Mă cuprind emoțiile copilăriei când îl văd pe Luc cum doarme, liniştit. Când conştientizez că mai sunt câteva ore şi umează să vină bunicii lui, părinții mei, taman în Tokyo, la Capătul Pământului. Să facem Paştele împreună, aici, în țara cea mai apropiată de Soare. Cred că niciodată nu am lipsit din Voineasa de Paşti. Eu, darămite ai mei. Deşi sunt aici, mă văd foarte clar printre mieii lui tataie şi mamaie. Mă închipui în casa

Interviu cu mamaie. Cum era să fii mamă acum 60 de ani (II)

0 Comentarii
Interviu cu mamaie. Cum era să fii mamă acum 60 de ani (II)
V-am spus că acum câţiva ani, înainte ca mamaia mea bună să moară, i-am luat un interviu şi mi-am propus să fac multe poveşti din el. Dar nu mă gândeam că îmi va fi atât de greu. Este lung, savuros, cu limbaj neaoş, în dezacorduri, pe care nu l-aş înlocui. Am încercat, dar nu îmi surâde. Dacă l-aş rescrie, s-ar citi mai uşor, dar prefer să îi păstrez autenticitatea farmecului de atunci. Aşa că, îl voi

Când copilul poate să îți răstoarne pereții, dar îți construieşte cel mai frumos acoperiş

0 Comentarii
Când copilul poate să îți răstoarne pereții, dar îți construieşte cel mai frumos acoperiş
Când am fost însărcinată, am avut două milioane și un pic de gânduri despre cum va fi viața noastră în trei. De cele mai multe ori, aveam în fața pupilelor o imagine idilică, doar cu o lumină plăpândă de lampadar: eram toți trei pe canapea, îmbrățișați și cu ochii atârnați de televizor, uitându-ne la desenele copilăriei. Așa își imagina creierul meu că va fi viața noastră și mi se umplea nasul de bucurie. În mare parte,

Îți dau ție mâinile mele, tată…

2 Comentarii
Îți dau ție mâinile mele, tată…
Tatăl meu are mâinile zbârcite. Sunt atât de muncite, încât șanțuri groase îi străbat degetele precum rădăcinile străbat pământul. Are tăieturi și zgârieturi în podul palmei de au devenit deja tatuaje şi, dacă ar vrea cineva să îi studieze linia vieții, nu ar mai putea, că nu se mai vede. Pielea îi este aspră precum șmirghelul, pentru că niciodată nu s-a dat cu vreo cremă. Ba chiar și le-a frecat de mii de ori cu nisip