Browse category by Amintiri

OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!

0 Comentarii
OK. Ne enervăm. Țipăm. Greşim. Dar le cerem şi iertare!
Sunt zile în care am răbdare de mă minunez şi eu. În special în zilele în care mâncare este, curăţenie este, soţul este. Sunt zen mai ceva decât un călugăr budist. Dar sunt zile în care nu. Ca azi. Pentru cine nu ştie (deşi mulţi ştiţi, sunteţi minunaţi că mă întrebaţi zilnic de el), este a şasea zi în care nu am vorbit cu soţul meu, care urcă muntele Mercedario, 6.720 m, din Argentina, la 100

Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!

0 Comentarii
Pentru mama la început de drum: te înțeleg, nu eşti singură, tot ce simţi este firesc!
“Nimeni nu mi-a spus cât este de greu!” – este un mesaj pe care îl aud în jurul meu sau îl primesc de la proaspete mame. Este un mesaj care probabil va dăinui, fiindcă GREUL e subiectiv, obişnuinţele şi aşteptările sunt diferite, iar copiii – tot aşa. În ultimii ani, eu am văzut o mai mare expunere reală a vieţii de mamă. Se discută din ce în ce mai mult de depresia postpartum, de lacrimile din

Apreciază-l mai mult pentru ce face şi critică-l mai puțin pentru ce nu face

0 Comentarii
Apreciază-l mai mult pentru ce face şi critică-l mai puțin pentru ce nu face
Ieri, am fost prin sat, prin Voineasa, şi mergeam cu Andrei şi cu Luc în singurul parc din localitate. Şi cum mi-am întors gâtul spre Andrei, că venea o maşină, i-am văzut o pată mare pe polar. Mi s-au aprins iar antenele de hienă, fiindcă de multe ori nu se uită la lucrurile astea, trage pe el ce nimereşte, chiar şi lucruri purtate, pe care le pune în dulap, că nu a văzut că sunt murdare.

Când un copil e răcit, e greu. Dar când sunt amândoi…e îngrozitor

1 Comentariu
Când un copil e răcit, e greu. Dar când sunt amândoi…e îngrozitor
Sunt într-o perioadă în care nu mai am chef de nimic. Nici măcar de scris. Nici măcar să îmi scot greul pe platou şi să mă eliberez. Probabil, de aceea scriu telegrafic, fără pic de emoție. Nu pot să las să simt nimic, că aş plânge şi nu m-aş mai opri. Sunt oricum nedormită de o lună, dar JUR că prefer să nu dorm şi să ştiu că sunt sănătoşi. Dar nu-s. Nu mai scăpăm de

Eşti mamă când…

0 Comentarii
Eşti mamă când…
De trei nopţi nu mai dorm, Alec are muci cât Dunărea după ploaie şi, deşi m-am învăţat cu toate tratamentele posibile, nimic nu pare să meargă. Aştept să îmi trimită părinţii mei aparatul de aerosoli, pe care l-am uitat la Voineasa. Se înfundă, se trezeşte că nu poate să sugă, plânge, face şi mai mulţi.  De aceea nu v-am mai scris, că am fost şi sunt zombie. Noroc cu soţul meu, că preia el copiii pe

Avantajul fratelui mai mic: fratele mai mare

0 Comentarii
Avantajul fratelui mai mic: fratele mai mare
Bebeluşii copiază, imită şi învață mult mai uşor de la copii decât de la părinți. De la frați, surori, verişori, copii ce se află în imediata proximitate. Fiecare familie are motivele sale pentru care se hotărăşte să facă loc unui al doilea copil. De fapt, nu să-i facă loc, fiindcă fiecare copil are locul cuvenit, ci să îşi facă curaj să se mărească. Poate pentru că tata îşi doreşte un prieten pentru primul copil, poate pentru

Urmele de pe tricou ni le vede toată lumea. Cele din lăuntru, nimeni

0 Comentarii
Urmele de pe tricou ni le vede toată lumea. Cele din lăuntru, nimeni
În poza asta sunt eu înainte de a face duş. Azi-dimineață. Aveam pipi de bebeluş pe lateralul tricoului, pe la şoldul stâng. Aveam lapte matern pe la bust. Aveam ulei de cocos pe partea de jos, sub buric. Iar pe mâini aveam mâncare, rămăşițe de la un piure de afine cu iaurt şi banane.  -Nu mergi şi tu să te schimbi? m-a întrebat soțul meu, care de regulă nu observă lucrurile astea, dar acum eram purceluş. 

Nu pierdeţi timpul cu lucruri neimportante pentru voi! Salvaţi-l pentru copii

0 Comentarii
Nu pierdeţi timpul cu lucruri neimportante pentru voi! Salvaţi-l pentru copii
Nu vreau să credeți că pornesc vreun manifest împotriva curățeniei în particular (articolul de zilele trecute) sau împotriva gospodăritului şi treburilor casnice, în general. Eu am crescut cu o mamă obsedată de curățenie, de lucrurile puse la dungă, ce ne călca şi chiloții, obsesie pe care mi-a transmis-o inconştient. Erau seri, înainte de a avea copii, când efectiv nu puteam să dorm dacă ştiam că prosoapele nu erau puse în dulap, unele peste altele, la milimetru.

După ce adorm copiii, părinții mai respiră şi ei un pic

0 Comentarii
După ce adorm copiii, părinții mai respiră şi ei un pic
V-am spus de ieri că iar am rămas singură cu copiii, fiindcă soțul meu a avut o cursă grea pe munte. Ce e drept, sunt mândră de el, 110 km în 25 h, locul 36 din 120 înscrişi (dintre care jumătate au abandonat). Şi chiar dacă suntem la bunici, s-a nimerit ca azi toată lumea să aibă treabă. Aşa că am stat când cu unul, când cu altul, când cu amândoi. De dimineața până seara. Nu

Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept

2 Comentarii
Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept
La mine în casă e haos. De azi-dimineață. Soțul meu a plecat iar la un ultramaraton undeva în Bucovina, are de alergat 110 km în 30 de ore. A început azi-noapte, la ora 00.00 şi ar trebui să termine mâine-dimineață. Aşa că 3 zile iar lipseşte. De data asta am dat puțin ochii peste cap, fiindcă tocmai ce s-a întors din Alpi, unde a alergat 5 zile singur în jurul Mont Blanc-ului şi îmi promisese că