Browse category by Amintiri

Când ne certăm noi doi, îmi pare rău şi pentru ei

0 Comentarii
Când ne certăm noi doi, îmi pare rău şi pentru ei
Când se-ntâmplă s-avem zile cu ploi, Cu scântei, Cu greu şi supărare,  Când se-ntâmplă să ne mai certăm, Îmi pare rău şi pentru ei.   Când ne numărăm cearcănele de peste noapte Şi durerile din inimi, Când ne comparăm şi ne-ntrebăm  “Cine a stat cu ei mai mult?” “Cine a uitat să pună pungă în coşul de gunoi?” “Cine a fost la cumpărături ultima oară?”   Când ne măsurăm oboseala ce ni se scurge pe piele,

Să nu-i înfofolim! Cum îmbrăcăm copiii la somn în funcție de temperatura din casă (p)

0 Comentarii
Să nu-i înfofolim! Cum îmbrăcăm copiii la somn în funcție de temperatura din casă (p)
Părinții mei mă înfofoleau teribil de tare când eram mică, atât afară, cât şi în casă, atât vara (celebra poză cu tata în bustul gol, iar eu în straie de lână), cât şi iarna, când mama îmi lega un fular verde la nas şi gură, pe care îl umezeam de la respirație şi care îmi acoperea toată fața, de îmi rămâneau doar ochii descoperiți. Ca un ninja. Doamne, cât l-aş mai fi ciopârţit!  Şi zilele trecute

Azi, patru ani de Luc. Top 20 perle şi povestioare ale copilul meu până acum

0 Comentarii
Azi, patru ani de Luc. Top 20 perle şi povestioare ale copilul meu până acum
Am scris foarte multe despre copilul meu mare, Luc, în toţi acei patru ani, despre cum fără el acest blog nu ar fi existat, despre cum viaţa mea de acum nu ar fi existat, despre cum el a fost startul unui nou Univers. Noului meu Univers frumos. Însă, în seara asta, vă las cele mai dragi amintiri, cele mai amuzante perle şi cele mai dulci povestioare ale lui de până acum. Doamne, ce bine că le-am

Cel mai frumos copil din lume stă lipit de pieptul fiecărei mame

0 Comentarii
Cel mai frumos copil din lume stă lipit de pieptul fiecărei mame
Cu cine seamănă? Are ochii tăi! Nasul lui în vânt al tău e! Doamne, ce seamănă cu taică-su! Ba nu, cu bunicul! Cu unchiul!? De la tine ce are? Fiecare îmi vede copiii diferit. Fiecare vede câte o picătură din ei în oamenii din familie. Şi eu pot să fac acelaşi lucru cu copiii altor părinți. Şi eu pot face asemuiri între diverse chipuri, diverse gesturi sau priviri. Dar cu ai mei…nu prea. Chiar nu îmi

Promisiunea unei mame

2 Comentarii
Promisiunea unei mame
Aş vrea să pot să fiu lângă voi Ori de câte ori vi se frânge inima, Ori de câte ori nu ştiţi încotro, Ori de câte ori vă loviţi de ziduri mari şi groase, Aş vrea să vă dau mâinile mele şi să le spargeţi din temelii.   Dar nu pot.   Aş vrea să dau timpul înapoi, Să-mi curăţ de pe faţa pământului fiecare greşeală,  Să-mi dau mai încet fiecare urlet, fiecare fulger din privire,

13 principii după care să încercăm să ne educăm copiii

0 Comentarii
13 principii după care să încercăm să ne educăm copiii
Reiterez ori de câte ori am posibilitatea că eu nu cred în perfecţionism. Nu cred că putem fi părinţi perfecţi, dar cred că putem învăţa să fim mai buni azi decât ieri. Eu sunt o mamă obişnuită, care încearcă din răsputeri să se crească pe ea însăşi, ca să îşi poată creşte copiii cu blândeţe.  Aşa că, fac ce pot mai bine: citesc, mă documentez, fac cursuri, întreb specialişti şi, cel mai important, îmi întreb inima:

Şedinţa noastră foto. Ca să le amintesc de primul Crăciun în patru

0 Comentarii
Şedinţa noastră foto. Ca să le amintesc de primul Crăciun în patru
Până la trei ani, eu nu am alte poze cu mine de când eram mică în afară de una în care mă ţine tata în braţe în curtea bunicilor. Cea de jos: Aveam vreo nouă luni pe atunci și se pare că un fotograf ambulant, care cutreiera satul în lung și în lat, ne-a făcut-o. Din greșeală sau din noroc, deci. Puteam foarte bine să nu o am nici pe aceea. E singura poză în care

Sunt aici pentru tine. Dar acum sunt un pic mai mult pentru copiii noştri

0 Comentarii
Sunt aici pentru tine. Dar acum sunt un pic mai mult pentru copiii noştri
Nu ştiu cum e în alte case. După alte uşi, în spatele altor porți. Nu ştiu câte perechi mici de încălțări aş găsi în hol, câte perechi mici de ochi m-ar privi pe geam când aş trece. Dar ştiu că noi avem doi copii. Tu şi eu. Aşa cum ne-am dorit. Unul de patru ani, altul – de o lună. Ştiu că este cea mai împlinitoare etapă din destin, dar şi cea mai aglomerată. Cea mai

Magia se întoarce: alăptarea celui de-al doilea copil al meu (review pompă de sân electrică Spectra)

0 Comentarii
Magia se întoarce: alăptarea celui de-al doilea copil al meu (review pompă de sân electrică Spectra)
M-am tot întrebat cum să încep articolul: Alăptarea – subiect delicat şi intim? Alăptarea şi norocul meu? Fiindcă nu vreau să întristez mamele care nu au reuşit să alăpteze, nu vreau să credeţi că mă laud cu faptul că eu am putut. Cu greu, dar am putut. Apoi mi-am dat seama că e în regulă să încep sincer: Magia se întoarce. Nu a Crăciunului, ci a alăptării, fiindcă, pentru mine, această etapă a fost, este şi

Nu sunt pregătită să creşti…

0 Comentarii
Nu sunt pregătită să creşti…
Ştiu că-s naivă din capul locului până-n călcâi, Ştiu că ar trebui să mă gândesc că e firesc, normal, sănătos să creşti, Ştiu şi o (mai) fac.   Dar nu azi. Azi…   Azi, mi se pare ireal că mă voi trezi cândva ca mama, Fără un copil de-o şchioapă, ce îmi sare în braţe când intru pe uşă, Fără un copil ce se joacă cu maşinuţe pe marginea căzii şi îşi ţine prosopul la ochi