Browse category by Amintiri

Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor

0 Comentarii
Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor
Pentru cei care nu mă citesc constant sau pentru cei care dau, din greşeală peste articolul meu, fără să mă cunoască, dați-mi voie să mă prezint: Alexandra, mamă de doi băieți (cel mare – 4 ani jumătate, cel mic – 8 luni), născută şi crescută la țară, Voineasa, județul Vâlcea. Locuim în Bucureşti. Nu o să vă spun cât de frumoasă a fost copilăria mea, cât de multe amintiri incredibile am în mine şi în minte,

Dragi tați, ajutați mamele în nopțile albe, când puteți, căci sunt mai uşoare-n doi

1 Comentariu
Dragi tați, ajutați mamele în nopțile albe, când puteți, căci sunt mai uşoare-n doi
Alec a căpătat iar un soi de laringită, aşa că ultimele două nopți au fost tare lungi. De regulă, când soțul meu lucra, el dormea cu Luc (4 ani jumătate), iar eu eram de pază noaptea cu Alec (8 luni). Când răcea, eu şâşâiam, eu plimbam, eu valsam, eu trăgeam muci, eu dădeam tratament. Iar la 6 dimineața îl prelua soțul meu până pe la 8, înainte de serviciu. Timp în care eu mă mutam şi

Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre

0 Comentarii
Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre
Suntem la Voineasa, la bunici, de câteva zile şi Luc râdea azi-dimineață singur prin casă.  -Mamai, de ce râzi? îl întreabă mama. -Vine Miruna la Voineasa, am vorbit cu Miruna. -De ce vrei să vină, mami? îl întreb şi eu. -Că îmi place de ea. -Îți e dor de ea? -Da. -Şi ei de tine? -Cred că da. Miruna este fetița prietenilor noştri, prima lui prietenă, primul lui prieten, primul copil cu care s-a jucat şi

Ş-am să vă veghez mereu de la mal…

0 Comentarii
Ş-am să vă veghez mereu de la mal…
Soarele îmi arde bărbia, aşa că mă trag mai la umbră, sub umbreluța aşezată puțin strâmb. Unul dintre voi escaladează şezlongul, când la vale, când la deal, iar celălalt țipă de bucurie când i se sparg valurile la picioare. Vă privesc pe amândoi, mă minunez de două ori mai mult, zâmbesc de două ori mai tare, îmi simt inima de două ori mai plină. De voi, de noi, de briza ce ne-nconjoară cald. Şi-mi dau seama

Vacanțele cu părinții, cele mai dragi amintiri ale copiilor mai târziu

0 Comentarii
Vacanțele cu părinții, cele mai dragi amintiri ale copiilor mai târziu
Din februarie 2020, de cand am rămas însărcinată cu Alec şi de când a început pandemia, ne-am izolat foarte tare. Am fost precauţi, am stat mult la Voineasa, apoi am venit în Bucureşti şi am lucrat amândoi de acasă cu doi copii. Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi a fost foarte greu. Eu mi-am rărit articolele, am încetat amical colaborări, fiindcă nu mai aveam timp. Soţul meu a lucrat la fel de prost,

De-acum, se fac doar mari. Mici, niciodată

0 Comentarii
De-acum, se fac doar mari. Mici, niciodată
Aşa mi-a spus ieri una dintre prietenele mele, moşica lui Alec, plecată în SUA, cu care nu mai vorbisem de vreo lună, când i-am povestit de ultimele noutăți: viroze, dinți, nopți nedormite din pricina căldurii. E cea mai mică din gaşcă, necăsătorită încă şi fără copii în plan apropiat. Dar a fost mereu aproape de copiii mei.  “Off, îmi pare rău, dar, de-acum, tot înainte, că se fac doar mari. Mici, niciodată”. Şi m-a lovit în

Şşşş, mami e aici…

0 Comentarii
Şşşş, mami e aici…
Tocmai îl culcasem pe Alec şi am coborât la parter, să mănânc cina. Andrei mânca deja. Scot farfurie, încălzesc mâncarea şi ciulesc urechile: plânge? întreb. Nu, cum să plângă, nu aud nimic, zice soțul meu. Totuşi, m-am apropiat de uşă, apoi de scări şi l-am auzit clar. Încet, în surdină, dar l-am auzit. Am început să urc treptele ca la săritura la groapă: câte două-trei. L-am găsit în funduleț, cu lacrimi pe obraz şi, de cum

Celui de-al doilea copil al meu: şi tu eşti piele din pielea mea

0 Comentarii
Celui de-al doilea copil al meu: şi tu eşti piele din pielea mea
Iubirea mea mică, Pui mic şi frumos, Soarele îți lumina vârful nasului când te-ai cuibărit la piept, în marsupiu, şi ai adormit. Mă tot uitam să nu fi ațipit cu obrazul pe nasturii mei de la cămaşă. Nu voiam să îți lase urme pe fălcuțele-ți lăptoase şi bufante. Doamne, ce le-aş mai fi luat între degete să ți le sărut. Dar te-am lăsat să te cuibăreşti mai bine. Mirosea a ploaie de vară cu praf, a

Pentru părintele care lucrează prea mult şi ajunge acasă prea târziu

0 Comentarii
Pentru părintele care lucrează prea mult şi ajunge acasă prea târziu
Eşti mamă. Sau tată. Lucrezi la o bancă, la o agenție de publicitate, la restaurant sau la un magazin de pe bulevard.  Poate repari maşini, poate scrii la un ziar, poate coşi rochii de nuntă, poate ştergi podelele unei cofetării şi pui scaunele pe mese, să dai şi pe sub ele. Te uiți prima oară în zi la ceas. Iar ai stat peste program. Iar ajungi acasă frânt de oboseală. Iar ajungi când copiii se bagă

Când vrei să mergi în vizită la o mamă cu bebeluş, anunţă înainte

0 Comentarii
Când vrei să mergi în vizită la o mamă cu bebeluş, anunţă înainte
Tocmai aruncasem cu boltă scutecul plin cu caca într-un colţ din cameră, Luc plecase afară cu Andrei, lăsând în living vreo 20 de maşinuţe aliniate ca furnicile, eram transpirată, cu un tricou tăiat la decolteu, iar bucătăria era trecută prin Al Treilea Război Mondial, când primesc o poză cu o şosea şi următorul mesaj: -Suntem în drum spre tine! Erau prietenii mei de la Braşov, pe care nu îi mai văzusem demult. Panică! Sigur, dacă aş

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

bebelonia.ro

Cookie-urile folosite de acest site sunt limitate şi nu te vor afecta în nici un fel. Vezi mai multe detalii aici https://jetpack.com/support/cookies/

facebook, twitter