Știu că multora ne e bine. Avem casă, familie, d-ale gurii, poate suntem sănătoși, fericiți și iubiți. Dar mai știu că alții nu au nimic. Au ajuns solitari, au probleme mari de sănătate sau -și mai trist- au dat cu nasul de viața asta singuri. E cazul miilor de copii abandonați după naștere. Aproape 250 de copii au fost părăsiţi în maternităţi şi în alte unităţi sanitare în primul trimestru al acestui an, conform datelor publicate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), scrie Adevărul, iar aproape 1.000 de copii au fost abandonaţi anul trecut în spitalele din România.
Mă cutremur când mă gândesc la Luc al meu singur, fără mângâierea mea pe obraz sau mânuță, într-un pătuț în care nu are loc să se pună pe burtică și cu scutece învelite cu celofan, cum a fost tristul caz de la Iași, de acum cinci ani.
Nu cred însă că în tot acest timp s-au îmbunătățit lucrurile. Încă sunt mulți copii părăsiți și puțini oameni care să îi îngrijească. Mi-e greu să cred că îi ține cineva la piept când au dureri, mi-e greu să cred că sunt schimbați imediat cum se murdăresc, nu cred că știu să zâmbească sau să râdă, fiindcă nimeni nu le arată. Cum să le arate? O mână de asistente și unul-doi medici abia le fac față la cât de mulți sunt într-un salon. Nu o să spună „mama”, „tata” și nici nu o să știe ce bine e la sân. Singurul gând liniștitor e că se au unii pe alții. Că se joacă unul cu altul și că își țin de urât până mai trece o zi.
Cu gândul la acești copii, vreau să pornesc o campanie-joc. Să îi ajutăm măcar cu bunuri, dacă cu bani, dragoste sau cămin e mai greu. Vreau să donăm câte puțin și să fim cât mai mulți. Câte puțin de la cât mai mulți. Și o să nominalizez pe Facebook, una dintre cele mai dinamice rețele de socializare, câteva mămici care s-ar putea lipsi de niscaiva haine, jucării, scutece sau altele pentru a le oferi unor copii pustiiți de părinți din orfelinate, din spitale, de unde vor ele. Unde știu că este nevoie. Iar ele, la rândul lor, vor nominaliza alte mămici, care -sper eu- se vor lăsa prinse în horă. Și o vor juca până la capăt. Ar fi bine ca postarea să fie asemanatoare, cu text, poză cu pachetul (sau nu) și destinatar. Ce ziceți, vă apucați de nominalizat și voi?
PS: Eu am început cu ONG-ul „Speranță pentru Îngerași” din Iași 🙂
#cateputindelacatmaimulti
0
0
0
0
Un răspuns
Buna! Da-mi si mie un link, ceva ca eu chair vreau sa ma implic, dar am nevoie de mai multe detalii. Copiii din orfelinatele din Romania sunt o cauza care chiar trebuie sa ne mobilizeze pe toti si as vrea, in limita posibilitatilor, sa pot face si eu ceva.