Tocmai aruncasem cu boltă scutecul plin cu caca într-un colţ din cameră, Luc plecase afară cu Andrei, lăsând în living vreo 20 de maşinuţe aliniate ca furnicile, eram transpirată, cu un tricou tăiat la decolteu, iar bucătăria era trecută prin Al Treilea Război Mondial, când primesc o poză cu o şosea şi următorul mesaj:
-Suntem în drum spre tine!
Erau prietenii mei de la Braşov, pe care nu îi mai văzusem demult. Panică!
Sigur, dacă aş fi fost altfel, poate nu mi-ar fi păsat de casa întoarsă cu dosul în sus. Poate aş fi zis că e mai important să mă văd cu prietenii mei în orice condiții, poate aş fi zis că oricum nu se uită ei la ce e în jur, ci la noi.
Dar…nu.
Ei nu au copii încă, sigur ar fi făcut ochii mari şi nu voiam să îi sperii. „Ştiți, oricâtă ordine ai face la 9 dimineața, până la prânz e la loc”. În plus, voiam să nu miros a flori de sudoare, iar camera să nu capete iz de rahat.
Aşa că m-am pus repede, repede să strâng prin casă, cu Alec mişunânând pe la picioare, când continuă:
-Am glumit! Mergem la Braşov, am fost la Voineasa.
Deodată, mi-au trecut emoţiile (aveam de gând să fac curat, stați liniştiți, dar nu mai eram contracronometru), însă m-au năpădit nostalgiile: mi-ar fi plăcut să îi revăd.
Şi din gluma lor am realizat că e tare fain să ştii că prietenii nu te uită. Că se gândesc la tine chiar dacă tu le răspunzi cu o zi întârziere. E minunat să treci pe la o mamă cu un bebeluş, să îi arăți că îți pasă. Să o asculți şi să se bucure de o conversație ce nu necesită repetiții, strigăte, onomatopee, bătut din palme sau făcut ca animalele sălbatice.
Dar ar fi de ajutor ca atunci când mergi în vizită, când părinții au copil mic, să anunţi sau să întrebi înainte. Şi nu că nu i-ar plăcea suprizele, dar cam totul depinde de programul copilului.
Altfel, dacă nu o avertizezi, e posibil să o găseşti pe mamă adormind pe canapea, lângă puiul ei, cu un sân pe afară şi gura deschisă.
E posibil să găseşti la parter un scutec aruncat cu boltă de la etaj.
E posibil să găseşti pe masă farfurii cu mămăligă întărită, o roşie storcită de decor şi un pahar de silicon răsturnat pe jos, cu apă cu tot.
E posibil să găseşti o minge în veceu, urme de mânuțe pe televizor, haine scoase din uscător şi trântite pe canapea. Unde mama a adormit, lângă copil, cu sânul scos şi gura deschisă.
Sau e posibil să nu găseşti pe nimeni, fiindcă au mers la urgențe cu bebeluşul.
Sigur, poate ție chiar nu îți pasă de toate cele de mai sus, poate chiar nu te deranjează eventuala dezordine, poate chiar eşti un prieten bun şi nu o să strâmbi din nas. Ba chiar o să o ajuți tu cu gunoiul. Poate ție nu o să îți pese să vă beți cafeaua printre roşiile storcoşite, dar, din proprie experiență, îți spun că îi pasă ei.
Poza: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
