Aventurile pampersului. Cum alerg după Luc prin casă

La începuturile erei mele de mamă, ştiam puţine lucruri legate de noul rol. Deşi mă documentam temeinic, citeam cărţi şi articole, urmăream zşpe mii de grupuri şi discuţii pe Facebook, parcă niciodată nu era suficient şi mereu îmi scăpa câte ceva. Aşa s-a întâmplat şi cu scutecele, care mi-au dat de furcă încă din primele zile din cauza informării incorecte sau incomplete. Iar relaţia mea “mirobolantă” cu ele a rezistat până astăzi, când Luc vrea să stea numai în fundul gol şi ţipă ca un cimpoi când vreau să îl schimb.

Apogeul răbdării mele a avut loc acum câteva zile. După 40 de minute de alergat prin casă, după transpiraţii, după enervări, calmări, iar enervări, inspiraţii, expiraţii, alergat pe sub masă şi pe sub scaune, timp în care a făcut de două ori pipi pe covor, reuşesc în sfârşit să îi pun pampersul. Iar Luc ce face? Se înroşeşte, se pune ciuci şi face marea treabă. Imaginaţi-vă că am zis că aşa îl las. Evident, nu a fost cazul. Dar m-am simţit ca Gioană care a crezut pentru o clipă că e Preşedintele României, iar, în secunda doi, a aflat că nu.

Aşa că, am vrut să trec în revistă câteva episoade – ce pot părea truisme – din care proaspetele mămici ar putea selecta câteva informaţii utile, iar ceilalţi s-ar putea amuza.

Pe timpul nopţii, nu e obligatoriu să schimbăm copilul

Ştiam că un nou-născut trebuie schimbat imediat după scaun sau la trei ore după pipi pentru a preveni iritaţia de scutec. Însă nu mi-a spus nimeni că pe timpul nopţii ar trebui să las copilul să doarmă. Or eu, în primele săptămâni, ori de cate ori Luc se trezea să sugă (la 3-4 ore), îl şi schimbam. Evident că nu îi convenea şi plângea sărăcuţul de mă făcea să plâng şi eu. Îmi era greu şi mie, îi era greu şi lui. Apoi, într-o noapte, s-a gândit Andrei să îmi spună că scutecele de le foloseam erau concepute să reziste şi 12 ore. Aşa că, ar fi bine să încercăm să nu îl mai schimbăm. Că poate nu se irită. Şi aşa am făcut şi a fost tare bine. Copilul dormea buştean, iar de iritat nu s-a iritat.

Este indicat să spălăm zilnic copilul la funduleţ, cu apă şi săpun

După cum am spus mai sus, într-un an şi trei luni, Luc nu a făcut bubiţe roşii la funduleţ decât foarte, foarte rar şi puţine. Şi cred că se datorează faptului că am avut grijă zilnic de igiena lui. Îl spălam cu apă şi săpun (Bioderma sau Sanosan am avut noi) pe timpul zilei şi îl hidratam cu cremă (La Roche-Posay, Sudocrem sau Sanosan am avut de-a lungul timpului) sau ulei de măsline.

Să nu uităm de volănaşele laterale ale scutecelor

O altă greşeală pe care o făceam, pe timpul zilei de data aceasta, era că nu puneam pampersul cum trebuie. Când făcea marea treabă, Luc se murdărea adesea până pe spate. Şi nu înţelegeam de ce. Am schimbat câteva mărci de scutece, că mă gândeam că ele sunt de vină şi nu ni se potrivesc. Până mi-a arătat naşa mea că nu scoteam volănaşele laterale. Deci da, trebuie să le scoatem, dacă nu ştiaţi deja.

Înainte de a schimba un băieţel, mai lasă-l în scutec un minut-două ca să nu te ude

Nu ştiu cum e la fetiţe, dar în cazul lui Luc mi s-a întâmplat destul de des să mă ude pe haine sau pe faţă fix când îi dădeam pampersul jos. Până am aflat de la un medic pediatru că, de la diferenţa de temperatură, copiilor le vine să facă pipi. Aşa că, îl mai lăsam un minut-două cu picioarele goale şi cu scutecul pus (timp în care făcea sau nu) şi abia apoi îl schimbam. Nu ne-a mai „fericit”.

Dacă nu stă la schimbat, distrage-i atenţia cu lucruri noi, cântece sau maimuţăreli

Evident că toţi părinţii ştiu şi fac asta, nu trebuie să le spună nimeni, dar aş vrea să specific tehnicile noastre de distragerea a atenţiei, fiindcă am devenit experţi. De când a început să se răsucească sau să meargă de-a buşilea, Luc se încăpăţânează să cooperze la schimbat. El are de fiecare dată diverse treburi de făcut şi îl împiedicăm. Dar şi pentru că îi place la nebunie să alerge în fundul gol. Aşa că am inventat diverse tehnici: îi dăm în mânuţe un lucru nou pe care să îl studieze (o sticlă sau un recipient de plastic de obicei), îi cântăm cântecul lui preferat („Răţuştele mele”, de care cred că s-a cam plictisit), ne maimuţărim în toate chipurile şi, dacă nimic nu merge, îl pun la sân să sugă în timp ce Andrei îl schimbă. Asta dacă nu sunt singură. Dacă sunt singură, am şanse mari să alerg prin casă după el cu orele, fix cum am scris la început.

Chiloţeii pot fi de folos (uitasem de ei, mi-a amintit o mămică)

Dacă nu stă şi nu stă, scutecele-chiloţei ar putea fi utile. Să nu vă imaginaţi că binevoinţa copilului creşte, dar cel puţin procesul durează mult mai puţin. Pe mine mă deranjează că îi cam lasă lui Luc uşoare urme pe burtică (fiind mai durduliu), dar în situaţii extreme clar apelez la aceşti chiloţei. Şi, ca o informaţie utilă, să ştiţi că se rup pe lateral când vreţi să îi daţi jos.

Dacă mai aveţi voi sfaturi, vă rog mult să îmi scrieţi.

Acestea fiind spuse, abia aştept la vară să îl las prin curticică în funduleţul gol şi să încerc să îl învăţ la oliţă. Poate-poate o să scăpăm de scutece.

 

Sursa foto: Picsea,Unsplash

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.