Posts by Alexandra Lopotaru

Îți dau ție mâinile mele, tată…

2 Comentarii
Îți dau ție mâinile mele, tată…
Tatăl meu are mâinile zbârcite. Sunt atât de muncite, încât șanțuri groase îi străbat degetele precum rădăcinile străbat pământul. Are tăieturi și zgârieturi în podul palmei de au devenit deja tatuaje şi, dacă ar vrea cineva să îi studieze linia vieții, nu ar mai putea, că nu se mai vede. Pielea îi este aspră precum șmirghelul, pentru că niciodată nu s-a dat cu vreo cremă. Ba chiar și le-a frecat de mii de ori cu nisip

Copiii tânjesc după atenția noastă acum, iar noi vom plânge după a lor mai târziu. Sau despre cât de importantă este atenția pozitivă

0 Comentarii
Copiii tânjesc după atenția noastă acum, iar noi vom plânge după a lor mai târziu. Sau despre cât de importantă este atenția pozitivă
Am auzit de câteva ori – și mă bucur că în număr restrâns – cum copiii “cerşesc” atenție. Îmi displace atât de mult termenul, încât l-aş face pachețel de primăvară şi l-aş arunca la dihori. Poate eu mi-am pierdut simțul umorului, poate sunt prea sensibilă, poate exagerez (cum nu îmi place nici cuvântul “plod”), dar mititeii noştri nu merită făcuți cerşetori nici măcar în poeziile lui Tagore, care sunt frumoase. Totuşi, exprimarea m-a ros, m-a mestecat

Dragul meu soț, să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie…

2 Comentarii
Dragul meu soț, să nu îți fie teamă că iubești o altă femeie…
Dragul meu, Nu obișnuiesc să îmi deschid sufletul atât de adânc în fața cititorilor mei, doar ştii asta, fiindcă îmi corectezi toate textele. Nu obișnuiesc să cad în clivajul dintre romantism şi “penibilism” şi să nu ştiu pe care urc. Încerc totuşi să cred că pe primul prag, că exprimarea iubirii pentru tine nu este atât de dramatică precum telenovelele asiatice. În definitiv, pentru copilul nostru o fac de când ne-a răsărit în brațe. Ne-am certat

“Abia acum te înțeleg, mama” sau despre cum copiii nu se pot pune încă în șoșonii noștri

0 Comentarii
“Abia acum te înțeleg, mama” sau despre cum copiii nu se pot pune încă în șoșonii noștri
Mă jucam de-a v-ați ascunselea sau pitulușu, cum îi spunem noi, cu copilul meu şi trebuia să găsim amândoi ursul de pluș, care e de trei ori mai mare decât el și pe care eu îl ascunsesem. Și cum număram împreună până la zece, amândoi pe burtă pe canapea, m-am apropiat intenționat de Luc, la o palmă, într-atât încât să ne privim ochi în ochi și să îi simt respirația. Știam că dacă mă apropii, mă

“Ce faci, mama? Eşti bine?” sau despre cum vom câștiga războiul

0 Comentarii
“Ce faci, mama? Eşti bine?” sau despre cum vom câștiga războiul
Draga mea, Da, tu, mama aceasta bonomă, care mă citește poate de când am scris primele mele rânduri sau de când a deschis din greșeală vreun articol şi a revenit. Tu, mama aceasta grijulie, care se trezeşte înaintea soarelui şi în fața ceasului, cu milioane de voci, gânduri şi preocupări, pentru a-i pregăti copilului hainele, ghiozdănelul şi un pachețel pentru grădiniță. Tu, mama aceasta iubitoare, care îşi mângâie copilul zile şi nopți, care îi sărută umflătura

Să nu uiți, mama, diminețile noastre…

0 Comentarii
Să nu uiți, mama, diminețile noastre…
Copilul meu a refuzat din capul locului să doarmă singur, să stea în pătuț, acoperit doar de un cearșaf parcă rece. Se foia, scâncea, își mișca mânuțele haotic și se liniștea doar după ce simțea o mână pe spate, mângâindu-l.   Până pe la trei luni, a dormit fie cu mama, fie cu Andrei, ca eu să mă odihnesc și să mă trezesc doar la alăptat. Ei, dar când nu mi-a mai fost teamă să iau mogâldeața

Familia, scut împotriva lumii

2 Comentarii
Familia, scut împotriva lumii
Zilele trecute am visat titlul de mai sus. “Familia, scut împotriva lumii”. Ce o fi vrând să îmi șoptească acest creier al meu? M-am întrebat de câteva ori și nu i-am mai dat apă la moară. Apoi aseară, când ne-am văzut împreună pe covor, claie peste grămadă, unul mai mic decât altul, dar toți cu inimile pline, mi-am răspuns singură. Familia mea este pieptul la care mă cuibăresc ca puiul ieșit din găoace și mă simt

Eşti frumos, puiul mamei! De ce cred că e mai bine să îmi complimentez copilul decât să nu

2 Comentarii
Eşti frumos, puiul mamei! De ce cred că e mai bine să îmi complimentez copilul decât să nu
Eram la cumnații noştri în vizită când ne-am întâlnit cu doi amici comuni, părinți de Aida, de nouă luni. Tatăl fetiței s-a apropiat de Luc şi a vrut să îl complimenteze, să îi spună că e frumos, dar soția sa l-a întrerupt. -Stai, vezi, poate Alexandra cu Andrei nu îi spun lui Luc că e frumos sau deştept. -Poftim? am întrebat uimită. -Da, am întâlnit părinți care nu îşi complimentează copilul. Ne-au atras atenția să nu

Nu te supăra, mama, că nu sunt ca alții! Bucură-te că sunt ca…mine

0 Comentarii
Nu te supăra, mama, că nu sunt ca alții! Bucură-te că sunt ca…mine
Când a fost Luc mai mititel şi am mers într-o zi în parcul din cartier, am dat peste o doamnă în vârstă, cu ochelari cu şnur de gât, ce îşi dădea nepoțica în balansoar. Din vorbă în vorbă, am aflat că mai avea o altă nepoțică acasă, surioara fetiței din leagăn, ce era cu câteva săptămâni mai mare decât Luc. Erau leat, cum s-ar spune pe la noi. S-a uitat la copilul meu şi i-a spus,

Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire

7 Comentarii
Dă-mi, mamă, timp, răbdare şi iubire
Spălam vasele în bucătărie şi m-am trezit cu copilul meu la picioare. S-a priponit de mobilă şi a început să mă tragă de pantalonii de pijama să îl iau în brațe. M-am supus şi am continuat să spăl cu o mână. Am frecat eu cum am frecat, dar apoi i-am dat o cutie goală, metalică, să îşi facă de lucru cu ea. Să se joace şi să îmi termin treaba. Oricum, brațul meu de Xena, cu