Posts by Alexandra Lopotaru

Nu pierdeţi timpul cu lucruri neimportante pentru voi! Salvaţi-l pentru copii

0 Comentarii
Nu pierdeţi timpul cu lucruri neimportante pentru voi! Salvaţi-l pentru copii
Nu vreau să credeți că pornesc vreun manifest împotriva curățeniei în particular (articolul de zilele trecute) sau împotriva gospodăritului şi treburilor casnice, în general. Eu am crescut cu o mamă obsedată de curățenie, de lucrurile puse la dungă, ce ne călca şi chiloții, obsesie pe care mi-a transmis-o inconştient. Erau seri, înainte de a avea copii, când efectiv nu puteam să dorm dacă ştiam că prosoapele nu erau puse în dulap, unele peste altele, la milimetru.

După ce adorm copiii, părinții mai respiră şi ei un pic

0 Comentarii
După ce adorm copiii, părinții mai respiră şi ei un pic
V-am spus de ieri că iar am rămas singură cu copiii, fiindcă soțul meu a avut o cursă grea pe munte. Ce e drept, sunt mândră de el, 110 km în 25 h, locul 36 din 120 înscrişi (dintre care jumătate au abandonat). Şi chiar dacă suntem la bunici, s-a nimerit ca azi toată lumea să aibă treabă. Aşa că am stat când cu unul, când cu altul, când cu amândoi. De dimineața până seara. Nu

Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept

2 Comentarii
Lăsați curățenia pentru o zi! Nu contează haosul din casă cât contează liniştea din piept
La mine în casă e haos. De azi-dimineață. Soțul meu a plecat iar la un ultramaraton undeva în Bucovina, are de alergat 110 km în 30 de ore. A început azi-noapte, la ora 00.00 şi ar trebui să termine mâine-dimineață. Aşa că 3 zile iar lipseşte. De data asta am dat puțin ochii peste cap, fiindcă tocmai ce s-a întors din Alpi, unde a alergat 5 zile singur în jurul Mont Blanc-ului şi îmi promisese că

Dacă pereții casei noastre ar vorbi…

0 Comentarii
Dacă pereții casei noastre ar vorbi…
Nu ştiu ce am avut azi. O stare de nelinişte, de umezeală în ochi, de apăsare profundă. Uneori, mă uit la ce am, la minunile mele şi mi se pare că prea e frumos. Prea suntem bine, prea ne iubim, prea ne bucurăm să respirăm sub acelaşi acoperiş. Şi apoi mă rog să nu-mi dispară de sub ochi toată fericirea asta. O merit? mă întreb. Dar de ce nu aş merita-o? îmi răspund. Şi apoi mă

Îmi recunosc copiii cu ochii închişi (P)

0 Comentarii
Îmi recunosc copiii cu ochii închişi (P)
Legați-mă la ochi cu o eşarfă pân’ n-am să mai văd nimic. Strângeți-o tare, la spate, cu nod. Apoi învârtiți-mă, învârtiți-mă şi aruncați-mă într-o mare de oameni mici. O să îi recunosc pe ai mei. O să-mi recunosc copiii cu ochii închişi după glas. După țipetele ghiduşe, după “mami” dulce sau “ababababa” hilar. După plescăitul palmelor şi genunchilor goi pe parchet. După cum li se ondulează respirația când aleargă. O să îi recunosc după cum se

Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor

0 Comentarii
Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor
Pentru cei care nu mă citesc constant sau pentru cei care dau, din greşeală peste articolul meu, fără să mă cunoască, dați-mi voie să mă prezint: Alexandra, mamă de doi băieți (cel mare – 4 ani jumătate, cel mic – 8 luni), născută şi crescută la țară, Voineasa, județul Vâlcea. Locuim în Bucureşti. Nu o să vă spun cât de frumoasă a fost copilăria mea, cât de multe amintiri incredibile am în mine şi în minte,

Dragi tați, ajutați mamele în nopțile albe, când puteți, căci sunt mai uşoare-n doi

1 Comentariu
Dragi tați, ajutați mamele în nopțile albe, când puteți, căci sunt mai uşoare-n doi
Alec a căpătat iar un soi de laringită, aşa că ultimele două nopți au fost tare lungi. De regulă, când soțul meu lucra, el dormea cu Luc (4 ani jumătate), iar eu eram de pază noaptea cu Alec (8 luni). Când răcea, eu şâşâiam, eu plimbam, eu valsam, eu trăgeam muci, eu dădeam tratament. Iar la 6 dimineața îl prelua soțul meu până pe la 8, înainte de serviciu. Timp în care eu mă mutam şi

Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre

0 Comentarii
Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre
Suntem la Voineasa, la bunici, de câteva zile şi Luc râdea azi-dimineață singur prin casă.  -Mamai, de ce râzi? îl întreabă mama. -Vine Miruna la Voineasa, am vorbit cu Miruna. -De ce vrei să vină, mami? îl întreb şi eu. -Că îmi place de ea. -Îți e dor de ea? -Da. -Şi ei de tine? -Cred că da. Miruna este fetița prietenilor noştri, prima lui prietenă, primul lui prieten, primul copil cu care s-a jucat şi

Ş-am să vă veghez mereu de la mal…

1 Comentariu
Ş-am să vă veghez mereu de la mal…
Soarele îmi arde bărbia, aşa că mă trag mai la umbră, sub umbreluța aşezată puțin strâmb. Unul dintre voi escaladează şezlongul, când la vale, când la deal, iar celălalt țipă de bucurie când i se sparg valurile la picioare. Vă privesc pe amândoi, mă minunez de două ori mai mult, zâmbesc de două ori mai tare, îmi simt inima de două ori mai plină. De voi, de noi, de briza ce ne-nconjoară cald. Şi-mi dau seama

Vacanțele cu părinții, cele mai dragi amintiri ale copiilor mai târziu

2 Comentarii
Vacanțele cu părinții, cele mai dragi amintiri ale copiilor mai târziu
Din februarie 2020, de cand am rămas însărcinată cu Alec şi de când a început pandemia, ne-am izolat foarte tare. Am fost precauţi, am stat mult la Voineasa, apoi am venit în Bucureşti şi am lucrat amândoi de acasă cu doi copii. Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi a fost foarte greu. Eu mi-am rărit articolele, am încetat amical colaborări, fiindcă nu mai aveam timp. Soţul meu a lucrat la fel de prost,