Alexandra Lopotaru, Author at Povesti din Bebelonia

Posts by Alexandra Lopotaru

Îmi recunosc copiii cu ochii închişi (P)

Legați-mă la ochi cu o eşarfă pân’ n-am să mai văd nimic. Strângeți-o tare, la spate, cu nod. Apoi învârtiți-mă, învârtiți-mă şi aruncați-mă într-o mare de oameni mici. O să îi recunosc pe ai mei. O să-mi recunosc copiii cu ochii închişi după glas. După țipetele ghiduşe, după “mami” dulce sau “ababababa” hilar. După plescăitul palmelor şi genunchilor goi pe parchet. După cum li se ondulează respirația când aleargă. O să îi recunosc după cum se

Detalii

Amintiri

Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor

Postat la 19/07/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Pentru cei care nu mă citesc constant sau pentru cei care dau, din greşeală peste articolul meu, fără să mă cunoască, dați-mi voie să mă prezint: Alexandra, mamă de doi băieți (cel mare – 4 ani jumătate, cel mic – 8 luni), născută şi crescută la țară, Voineasa, județul Vâlcea. Locuim în Bucureşti. Nu o să vă spun cât de frumoasă a fost copilăria mea, cât de multe amintiri incredibile am în mine şi în minte,

Detalii

Amintiri

Dragi tați, ajutați mamele în nopțile albe, când puteți, căci sunt mai uşoare-n doi

Postat la 14/07/2021 1 Comentariu de Alexandra Lopotaru

Alec a căpătat iar un soi de laringită, aşa că ultimele două nopți au fost tare lungi. De regulă, când soțul meu lucra, el dormea cu Luc (4 ani jumătate), iar eu eram de pază noaptea cu Alec (8 luni). Când răcea, eu şâşâiam, eu plimbam, eu valsam, eu trăgeam muci, eu dădeam tratament. Iar la 6 dimineața îl prelua soțul meu până pe la 8, înainte de serviciu. Timp în care eu mă mutam şi

Detalii

Amintiri

Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre

Postat la 13/07/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Suntem la Voineasa, la bunici, de câteva zile şi Luc râdea azi-dimineață singur prin casă. -Mamai, de ce râzi? îl întreabă mama. -Vine Miruna la Voineasa, am vorbit cu Miruna. -De ce vrei să vină, mami? îl întreb şi eu. -Că îmi place de ea. -Îți e dor de ea? -Da. -Şi ei de tine? -Cred că da. Miruna este fetița prietenilor noştri, prima lui prietenă, primul lui prieten, primul copil cu care s-a jucat şi

Detalii

Amintiri

Ş-am să vă veghez mereu de la mal…

Postat la 04/07/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Soarele îmi arde bărbia, aşa că mă trag mai la umbră, sub umbreluța aşezată puțin strâmb. Unul dintre voi escaladează şezlongul, când la vale, când la deal, iar celălalt țipă de bucurie când i se sparg valurile la picioare. Vă privesc pe amândoi, mă minunez de două ori mai mult, zâmbesc de două ori mai tare, îmi simt inima de două ori mai plină. De voi, de noi, de briza ce ne-nconjoară cald. Şi-mi dau seama

Detalii

Amintiri Campanii

Vacanțele cu părinții, cele mai dragi amintiri ale copiilor mai târziu

Postat la 27/06/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Din februarie 2020, de cand am rămas însărcinată cu Alec şi de când a început pandemia, ne-am izolat foarte tare. Am fost precauţi, am stat mult la Voineasa, apoi am venit în Bucureşti şi am lucrat amândoi de acasă cu doi copii. Nu ştiu cum e la alţii, dar la noi a fost foarte greu. Eu mi-am rărit articolele, am încetat amical colaborări, fiindcă nu mai aveam timp. Soţul meu a lucrat la fel de prost,

Detalii

Amintiri Trairi

De-acum, se fac doar mari. Mici, niciodată

Postat la 25/06/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Aşa mi-a spus ieri una dintre prietenele mele, moşica lui Alec, plecată în SUA, cu care nu mai vorbisem de vreo lună, când i-am povestit de ultimele noutăți: viroze, dinți, nopți nedormite din pricina căldurii. E cea mai mică din gaşcă, necăsătorită încă şi fără copii în plan apropiat. Dar a fost mereu aproape de copiii mei. “Off, îmi pare rău, dar, de-acum, tot înainte, că se fac doar mari. Mici, niciodată”. Şi m-a lovit în

Detalii

Amintiri

Şşşş, mami e aici…

Postat la 21/06/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Tocmai îl culcasem pe Alec şi am coborât la parter, să mănânc cina. Andrei mânca deja. Scot farfurie, încălzesc mâncarea şi ciulesc urechile: plânge? întreb. Nu, cum să plângă, nu aud nimic, zice soțul meu. Totuşi, m-am apropiat de uşă, apoi de scări şi l-am auzit clar. Încet, în surdină, dar l-am auzit. Am început să urc treptele ca la săritura la groapă: câte două-trei. L-am găsit în funduleț, cu lacrimi pe obraz şi, de cum

Detalii

Amintiri Trairi

Celui de-al doilea copil al meu: şi tu eşti piele din pielea mea

Postat la 17/06/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Iubirea mea mică, Pui mic şi frumos, Soarele îți lumina vârful nasului când te-ai cuibărit la piept, în marsupiu, şi ai adormit. Mă tot uitam să nu fi ațipit cu obrazul pe nasturii mei de la cămaşă. Nu voiam să îți lase urme pe fălcuțele-ți lăptoase şi bufante. Doamne, ce le-aş mai fi luat între degete să ți le sărut. Dar te-am lăsat să te cuibăreşti mai bine. Mirosea a ploaie de vară cu praf, a

Detalii

Amintiri Trairi

Pentru părintele care lucrează prea mult şi ajunge acasă prea târziu

Postat la 15/06/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Eşti mamă. Sau tată. Lucrezi la o bancă, la o agenție de publicitate, la restaurant sau la un magazin de pe bulevard. Poate repari maşini, poate scrii la un ziar, poate coşi rochii de nuntă, poate ştergi podelele unei cofetării şi pui scaunele pe mese, să dai şi pe sub ele. Te uiți prima oară în zi la ceas. Iar ai stat peste program. Iar ajungi acasă frânt de oboseală. Iar ajungi când copiii se bagă

Detalii