De ce sunt sunt taţii mult mai relaxaţi decât noi, mamele

2 Comentarii
De ce sunt sunt taţii mult mai relaxaţi decât noi, mamele

În una din serile trecute, nu am apucat să termin cina la timp, nişte macaroane cu brânză, şi copilului îi era foarte foame. M-am apucat mai târziu decât ar fi trebuit din cauză că ne-am lungit afară în parc şi din cauză că soţul meu a terminat serviciul cu o oră mai târziu. Voiam să îl preia el pe Luc ca să pot găti în linişte. În plus, nu mă gândeam că îmi vor lua mult mai mult decât era specificat în reţetă. 

Puteam să gătesc şi cu copilul lângă mine până la urmă, dar am calculat totul prost. 

Aşa că, macaroanele cu brânză încă erau în cuptor când copilul a început să ceară de mâncare serios. Chiar îi era foarte foame, fiindcă alergase o grămadă. Panicată că nu prea mai aveam soluţii, fiindcă rezervele din frigider ni se goliseră (urma să mergem la cumpărături a doua zi; din păcate, nu avem magazin la doi paşi de noi şi ne aprovizionăm la câteva zile), îl văd pe soţul meu că scoate nişte salam şi piureul de cartofi de la prânz.

-Ce faci? am întrebat.

-Cina! Ţipă copilul de foame deja.

Am ieşit din bucătărie val-vârtej, m-am aşezat pe canapea şi am simţit câteva lacrimi cum îmi curg încet pe obraji. Soţul m-a urmat.

-Ce ai? Ce s-a întâmplat?

-Chiar nu îţi dai seama?

-Nu, îmi zice trecându-şi mâna prin păr.

-Cum să îi dăm copilului salam cu piure? am întrebat şi am izbucnit într-un plâns isteric. Mă simţeam ultima mamă, care nu a fost în stare să îşi hrănească sănătos copilul.

-Doamne, dar nu e nicio tragedie. E OK. Lui îi place!

Sincer, cred că şi de la hormonii sarcinii plâng mai des zilele astea, dar soţul meu e mai relaxat decât mine dintotdeauna.

Când îl lasă să sară de pe pervaz.

Când îl lasă toată ziua scris cu pix pe faţă.

Când îi dă ciocanul să bată cuie.

Când îi dă pantalonii invers.

Când îi dă bluza de pijama pe afară.

Când îi dă azi bluza murdară de ieri.

Când nu îl spală în urechi.

Când îi dă cereale cu lapte la cină. Sau, iată, salam cu piure de cartofi.

Pe când eu, mă stresez. Încerc să am grijă de fiecare chichiţă în parte: să nu se uite prea mult la televizor, să nu mănânce prea mult zahăr, să aibă porţiile de fructe, de alergat, de joacă sau activitate educativă, să doarmă cât trebuie şi aşa mai departe. Îmi fac procese de conştiinţă, mă lupt cu nemernica aceea de vinovăţie, despre care scriu mereu şi pe care încerc să o depăşesc. Şi totuşi, salam la cină? mă întreba remuşcarea.

Chiar şi studiile ştiinţifice arată că taţii sunt mai fericiţi şi mai puţin stresaţi decât noi, mamele, pentru că, deşi implicarea lor în creşterea copiilor este mult mai mare în zilele noastre, tot nouă ne revin activităţile dificile. Pe când taţii se ocupă mai mult cu joaca sau cu activităţi cu stres redus, spun cercetătorii.

Dar cred că în felul acesta ne completăm. Cumva, relaţia noastră se stabilizează. Nici ca mine nu e bine, dar nici ca el. Nici să încerci să faci totul ca la carte, nici să îi dai mezel în fiecare seară.

Cred că învăţăm unul de altul şi ne întâlnim la mijloc.

Eu – devin mai puţin stresată, el – un pic mai responsabil. Pentru că, aşa cum ştim, echilibrul este cheia în toate.

Şi totuşi, ca să închei într-o notă amuzantă, l-am întrebat şi pe soţul meu:

-De ce sunteţi voi mai relaxaţi, în general?

-Păi…pentru că nu suntem mame.

Şi cam ăsta e adevărul 😛

Poza: arhivă personală, soțul meu şi Luc

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

2 Comments

  • avatar

    o femeie

    23/10/2020

    salam nu mannaca copilul ca nu avem in casa, dar piure de la pranz mancaram cu totii. Deseori branza cu rosii si castravete e o cina respectabila. Si ciorba ne ajunge 2-3 zile. Paste cu sos, acel sos de legume rosii ce il fac duminica si pun in 2 borcane, unu pt miercuri seara si unu pt vineri seara. Pt mine mancarea gatita e supra apreciata, omoram vitaminele si energia si timpul cu ea.
    P.S. copila din dotare multi ani a stat in casa in chiloti. E bine si asa, ca nu o data a plecat de acasa fara chiloti (prima grija a ei la toaleta era sa isi dea jos si pantaloni si chiloti, de tot evident, pantalonii reusea sa ii puna inapoi, chilotii atarnau pe vreun crac de pantalon)

    • avatar

      Alexandra Lopotaru

      23/10/2020

      Da, nu piureul era problema, ci salamul…îl mâncăm cu moderaţie, de regulă. Simpatică fetiţa ta 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.