În fața copilului tău, te dezbraci până la os

0 Comentarii
În fața copilului tău, te dezbraci până la os

În fața copilului tău, te dezbraci până la os.

Te lepezi de toate măștile pe care le porţi sau le ascunzi pe cele pe care le cari zilnic, în faţa prietenilor, vecinilor, familiei. Te lepezi de măştile pe care le porţi chiar şi în faţa ta. 

În faţa copilului, eşti tu, pură, imperfectă, fără machiaj, aşa cum te-ai născut.

Nici nu trebuie să îți tai pieptul ca să îl poată privi înăuntru. Oh, nu, copilul vede prin haine, prin piele, carne, îţi vede țesuturile, îţi vede până în adâncul ochilor. Până în adâncul inimiii. 

În fața copilului tău te dezbraci până la os. În faţa lui, nu poți ascunde nimic. Nu poţi disimula nimic. Îți vede frica, deşi tu îi spui “sari, mami, sari!”. Îţi vede amăgirea, deşi îi spui “nu, mami, copiii nu au fugit de tine”. Îți vede îngrijorarea, deși tu îi spui “va fi bine, mami, va fi bine!”. 

Îți vede tristețea, îți vede lacrimile de nu se văd deşi tu îi spui “mami cu tati se mai ceartă, că aşa fac prietenii”. 

Nu ai cum să fii altfel în fața copilului tău decât dezbracată până la os. Dezbrăcată de păcate, descoperită de gânduri fără sens, îmbrăcată doar de goliciunea sufletului tău, de sinceritatea de îți iese prin trup ca aburul prin hainele întinse pe culmea rece. 

Pentru că eşti tu, cea mai adevărată versiune a ta, copilul are încredere totală în tine. Cu puiul tău, ești tu, cu bune și rele. 

În fața copilului tău ești dezbracată până la os. Vede tot, simte tot, pentru că noi îi vorbim cu inima. Degeaba zâmbim, când avem inima praf. Ştie. Simte. Degeaba ne ştergem la colţurile ochilor cu tricoul. Ştie. Simte. Poate nu iţi arată, dar simțurile lui sunt mai ascuțită ca oricând când e vorba de mama lui. 

Copilul e un scanner, îți face un soi de radiografie doar privindu-te o secundă. O clipă. 

Nimeni nu te cunoaşte mai bine decât copilul tău şi nimeni nu îl cunoaşte pe el mai bine decât tine. 

Şi ştii de ce? 

Pentru că în fața lui nu poți fi altfel decat eşti tu, iar în faţa ta nu poate fi altfel decât este el. În preajma ta, în braţele tale, la pieptul tău, se simte cel mai în siguranță. Poate fi el fără pic de frică, fără pic de teamă de a nu-l mai iubi.

În faţa ta, e aşa cum s-a născut. Dezbrăcat până la os.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.