Să nu mai lăsăm gunoaie în natură! Ce facem noi, vor face şi copiii noştri

0 Comentarii
Să nu mai lăsăm gunoaie în natură! Ce facem noi, vor face şi copiii noştri

Îmi place faptul că Voineasa a început încet-încet să îşi recapete culoarea turistică, oferind un loc de odihnă pentru trup şi suflet, pentru sute sau chiar mii de oameni. Peisajul sălbatic, verde-crud, cu miros de răşină de brad şi râurile care traversează zona sunt apanajul oricărei relaxări.

Dar îmi displace lipsa de respect faţă de natură, nu doar aici, ci în general, fiindcă sunt sigură că aşa este peste tot în ţară. Îmi displace lipsa de respect faţă de oamenii care urmează să vină după noi. 

După cum v-am scris luni, am fost weekendul trecut cu rulota în pădure şi m-a durut, la propriu, inima când am văzut mizerie atât pe pajişte, cât şi în apă. Vedeţi în imaginile din articol.

Şi nu mi-a părut rău pentru mine, fiindcă, de bine, de rău, noi stăm aici câteva luni pe an, avem tot timpul din lume să ne bucurăm de peisaj. Aşa cum unii sunt norocoşi să fie de la mare, alţii sunt norocoşi să aibă vilă cu piscină, eu mă consider norocoasă pentru faptul că am copilărit aici, printre vârfuri de munţi. 

Dar mi-a părut rău pentru cei care vin special, de la sute de kilometri depărtare, în concediu, să se bucure de feeria verde şi, în loc să se aşeze pe o pătură de iarbă, se aşază pe un lan de şerveţele, PET-uri sau cutii de aluminiu.

Dar mai ales, mi-a părut rău pentru pâcla noastră de oxigen.

Cred că doar autorităţile ne pot ajuta. Cred că doar amenzile mari ne pot salva, fiindcă bunul-simţ pare prea mic să poată face ceva.

E chiar aşa greu să strângem după noi? Mai ales când suntem cu maşina şi nu trebuie să cărăm gunoiul în spate. Pe cuvânt, că nu pricep. E ca şi când am mânca şi am scuipa seminţe în grădina proprie şi nu le-am mai aduna. Doar că natura e grădina tuturor, nu e doar a noastră.

Dacă ne gândim că sunt biodegradabile şerveţelele pe care le-am folosit să ne ştergem, cojile de ou pe care le-am lăsat în vatră, cojile de pepene sau foile de varză pe care le-am aruncat în râu (nu am mai apucat să le fac poză), că poate le mănâncă peştii, să ştiţi că nu sunt biodegradabile peste noapte. Iar cutiile de aluminiu şi PET-urile nici atât. Iar cel care va veni a doua zi după noi va strânge în locul nostru. 

Hadeţi să ne gândim mai mult la ceilalţi, haideţi să fim responsabili şi să ne gândim mai mult la natură. Să ne gândim că strângem mizeria din propria ogradă şi că suntem un exemplu pentru copiii noştri.

Poze: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.